vineri, 26 octombrie 2012

Ofuscare-perorare:)

      Zilele trecute, stand la rand intr-un supermarket am fost martora unei discutii intre cei doi parteneri ai unui cuplu cel mai probabil proaspat constituit. Ea, plinuta dar simpatica si putin naiva in gesturi, el parea mai smecheras…cu asa numita pompos “scoala vietii” la activ.
Ea il interoga in privinta fostei lui relatii, iar dialogul a fost atat de covarsitor, incat m-am abtinut cu greu sa nu intervinJ.
Ea, desi parea isteata, se transformase intr-un soi de preoteasa a Inchizitiei si il chestiona pe dansul in privinta unor inadvertente intre ce ii spusese si ce aflase ori banuia ea.
El ii explica aproape calm ca fosta relatie…care tinuse 4 anisori fusese un bluff si ca de fapt nu iubise pana la actuala, ca numai gandul la ailalta ii producea sila, ca atata de nefericit fusese si normal…fosta era o tampita, nemernica, mizerabila, debila, nu stia sa faca nimic... era vai mama eiJ. Tipa ii sorbea cuvintele, se mai incrunta uneori insa in mod suspect acele cuvinte grele prin care el isi descria fosta relatie si fosta iubita o incantau pe actuala si subit crestea sub ochii mei cativa centimetri de bucurie ciudata. Tipul avea textele la el cum se zice si o transformase pe fosta intr-o mastera cumplita a carui unic scop parea ca ar fi fost nefericirea lui si colapsul universal.
Parca citindu-mi gandurile, actuala intreaba la un moment dat firav asa…pai si de ce ai stat atata timp cu aia daca ti-a fost atat de rau si ea era rautatea intruchipata? El zambi milos ca si cum era la mintea cocosului raspunsul, baigui ceva despre bunatatea si nadejdea lui de mai bine, de faptul ca a sperat sa o iubeasca pe aia, dar desigur abia acum, alaturi de "preoteasa" a realizat ce e iubirea adevarata si se bucura ca a scapat de mastera inchizand- probabil intr-un palat de clestar in maruntaiele pamantului.
Am socotit mental cu rapiditate cat mi-ar lua sa il altoiesc putin cu sticla de detergent lichid, apoi sa ii indes in gura aia spurcata cartofii si cepele in curs de achizitionare, insa am abandonat idea pentru ca s-au indepartat intre timp inlantuiti, ea lesinata de drag pentru asa barbat adevarat care s-a detasat in secunda doi de o relatie lunguta totusi, el relaxat ca i-au reusit manevrele de adormire temporara a proverbialei intuitii feminine.
Poate ca daca as fi fost mai tanara il priveam si eu ca pe un semizeu indragostit pana peste urechi si apreciam eforturile pentru cucerirea prospetei redute, insa dupa ce am vazut, trait si inteles atatea, mi-a fost cumplit de mila de inocenta "preoteasa".
M-am intrebat cat timp ii va lua sa isi smulga valul de pe ochii aceia senini si sa priceapa ca acea caricatura de om care o mangaia tandru nu merita un fir din sentimentele ei.
Ma intrebam daca nu se gandeste ca textele spuse ei le-a mai zis ala candva, probabil in urma cu vreo 4 anisori celei care apoi a devenit mastera. Ma intreb daca pentru ea un barbat adevarat, un barbat demn de iubit este cel care nu e in stare sa isi asume ceva, un barbat care ponegreste cu cuvinte grele ce mai ieri saruta si probabil mintea, un barbat care se injoseste si crede ca poate cuceri ceva negand, manjind cu noroi altceva. Dar poate el ii spunea ce voia sa auda. Poate ea crestea prin antonime gen “cu aia nu am facut ce fac cu tine, aia nu ma intelegea ca tine, aia nu era asa frumoasa, isteata, balnda…”.
Mare pacat ca nu exista scoli de oameni adevarati, cu coloana cerebrala, minte treaza si suflet curatit de shonticarii.
Ma intreb daca nu cumva toata relatia lor este construita pe antiteza asta. Din pacate am cunoscut cupluri de oameni care aproape functionau pe acest fundament, al comparatiei cu fostele relatii. Aaa, nu ii pot cere asta (chestii de bun simt) pentru ca mi-a zis ca fosta il punea sa faca asa si nu ii placea. Ori... trebuie sa invat cutare lucru pentru ca fosta nu ii facea si el a suferit sarmanul…
Iar cei “sarmani” (poate doar cu duhul:D) se prind repede ca functioneaza asa si pluseaza. Fosta era diavol pe pamant si numai o minune i-a scapat din ghearele eiJ.
Doamne, ce lume nebuna, fratilor!
In loc sa iti vezi de fericire, fara trecut, sperand la un viitor frumos si depunand efort pentru asta, stai asa balanganind inspre un trecut incert, solicitand confirmari, scormonind, pandind, construind ceva pe minciuni sau oricum pe fapte incerte.
Poate fosta chiar era o mastera…ori poate si el a fost mastera…sau niciunul…chiar crezi ca ar spune adevarul…poate de exemplu s-au iubit nebuneste dar ca ea voia mai mult decat rutina, fapte aiurea si apoi penurie doar de minciuni frumoase, crezi ca ti-ar fi spus ca el nu stie sa respecte o femeie…normal ca iti va spune ce crede ca astepti...normal ca va face totul sa se victimizeze si sa se puna intr-o lumina favorabila.
Insa ma intreb eu…chiar daca relatia a fost aiurea, faptul ca ai petrecut niste momente, niste ani alaturi de cineva iti da dreptul sa fii imbecil si lipsit de respect fata de tine si fata de cea pe care ieri poate o imbratisai in acelasi mod?
Mi-a luat ceva timp sa pricep ca daca un barbat se poarta urat cu o femeie (colega, participanta la trafic, sora, vecina…) si cu partenera lui frumos e doar o pacaleala.
Un barbat adevarat respecta orice femeie, nu exista discriminari de genul “pe tine te respect pentru ca meriti”. Ce e asta? Lipsa respectului care se capata in pruncie naste monstri mai tarziu.
M-a revoltat mai mult pentru ca nu e prima oara cand intalnesc specia asta. Am auzit si femei ponegrindu-si fostele iubiri, insa subtire si mai degraba pasional...poate pentru a se simti mai bine dupa parasiri, in speranta ca se vor convinge ca ala era un nemernic si e mai bine ca s-a sfarsit, iar ele vor suferi astfel mai putin.
Insa de cele mai multe ori, am auzit femei spunand ca fostii au fost fantastici, doar ca impreuna nu au functionat asa cum isi doreau. Atat. Fara cuvinte grele si urate, fara inflorituri, fara martirizari jenante. Poate erau femei adevarate, puternice si posesoare de coloana vertebrala si eu am fost norocoasa intalnindu-le.
Dar sa gandim asa…pai daca eu am stat ceva ani cu o persoana si aia era groaznica, asta nu cumva spune multe si despre mine ca am stat atata timp cu ea? Nu cumva eu nu stiu sa aleg si iau ce imi pica, nu cumva eu as fi cel putin tampita alegand sa imi pierd niste ani cu cineva atat de naspa?
Semi-barbatul considera ca “I” se cuvine totul, ca doar el trebuie respectat (desi in capul sau asta inseamna ca mereu trebuie sa fie cum vrea el), semi-barbatul chinuie, cere dovezi si in general este obsedatul care nu te lasa sa faci prea multi pasi fara el pentru ca nu cumva sa faci cine stie ce (ce stie ca ar face el, desigurJ). Ma uitam si la asta din supermarket…ii luceau ochisorii si invartea privirea ca un radar la tot ce misca in jur, dar ea cand indraznea sa isi dezlipeasca privirile de pe el, dintr-o data se indigna "iti trebuie careva?" Dar asta desigur, pentru protectia sa si a partenerei, nu cu cine stie ce gand marsavJ.
Cand mai avea putin si ii apareau spume la gura de atatea rautati rostite, ea il dojenea usor sa lase vocea mai josutz si sa isi controleze limbajul. El gesticula nervos, o acuza tot pe ea ca desigur, ea cu intrebarile ei l-au adus in starea asta, apoi realiza pericolul si se scuza. "Vai, iubito, sunt un tampit, nu meriti asa ceva, asta e problema mea si ma voi schimba, asa sunt eu mai impulsiv, ca eu te iubesc si tu nu ma crezi, dar tu esti atfel, tu meriti ce e mai bun pe lume si iti voi dovedi asta. Iarta-ma" - asta s-a repetat de vreo 3 ori!!!!
Poate se merita totusi unul pe celalalt…poate el va reusi sa o fenteze si ameteasca atat de bine incat sa obtina toate foloasele, iar apoi o va transforma in aceeasi mastera ca pe cele anterioare.
Sau poate ei ii ajung simplele lui vorbe si va reusi sa se hraneasca vital cu minciunile lui, sa se multumeasca cu putin si incetisor sa devina asemenea lui.
Ori poate ea crede ca il va civiliza, il va sensibiliza, il va face al ei... poate crede ca iubirea ei poate transforma printul din broscoi...asa cum ne prosteau povestile copilariei...
Poate vor trai in vecinatatea fericirii pana la adanci batraneti...Vor face multi copii, la fel de tampitei, urat vorbitori,schimonositi sufleteste,iar acestia vor umple puscariile din Spania, Italia, Grecia…
Eu...eu sper sa nu mai intalnesc oameni din astia. Sper sa intalnesc numai oameni increzatori in ei, in ceilalti, in iubirea ce ii alatura, sper sa gasesc la cozi doar oameni intregi la cap si suflet, care stiu si isi asuma fiecare gest in drumul catre fericire, care nu au nevoie de proptele pentru a fi ei, care pot aseza zambet peste cenusa si focusa catre viitorul ce poate fi luminos doar gratie lor.
Dar poate dramatizez:))) eu si e firesc sa fie si oameni din astia, pentru ca privindu-i sa ne apreciem si mai mult sinele, iubitul, relatia, oamenii ceilalti...cei frumosi dimprejur si sa iubim plenar, cu delicatete, in cuvinte adevarate si gesturi multe si toate frumoase...

Anna - multumind cerului pentru lectiile primite de la viata si sperand ca oamenii vor deveni mai buni, mai lucizi, mai sinceri, mai frumosi pe masura ce constientizeaa ca e atat de simplu si la indemana sa fii fericit, pozitiv si optimist...

8 comentarii:

  1. Daaa, back in...writing!:))Ti pup cu mult drag, Cleo-mea:) si mi-e dooor de tineee!!!Saru'mana ca nu m-ai uitat!O zi superba si plina de veselie!

    RăspundețiȘtergere
  2. Asemeni lui Cleo (desi nu o cunosc) iti spun cu mult drag si dor - bine ai revenit. Esti una din persoanele la care ma gandesc cu mult drag chiar daca nu ne-am mai intalnit demult. Sper sa ne revedem cu bine cat de curand. Numai ganduri senine pentru tine si seper (pana ne revedem) sa ma incanti cat mai des cu randurile(gandurile)tale. Sa ai parte de o toamna plina de culoare, oameni frumosi si inspiratie pentru scrierile tale. Cu mult, mult drag si dor, Ruxi

    RăspundețiȘtergere
  3. Vaaaai, ce surpriza frumoasa!!!
    Multumesc din suflet ca nu m-ai uitat, multumesc asa mult ca inca ma citesti, te pup cu tare mult drag pentru cuvintele speciale pe care ai gasit ragaz sa mi le spui si...si mie mi-e dor de tine! Chiar daca nu mai sunt prezenta in lumea handmade ca pe vremuri, mi se intampla uneori sa iau la rand pozici si sa imi amintesc momentele frumoase construite impreuna... Tot imi propun sa vin la targuri sa va vaz macar cateva minutele, insa fantastic de repede se scurge timpul si tot aman, habar nu am de ce si pana cand, dar cand ma dumiresc... a mai trecut o saptamana, o luna, un anotimp...
    Cat de curand insa ne vom revedea, promit!
    O toamna minunata iti doresc si tie, sufletel drag, sa ai parte numai de veselie si, in pasii muzicii frumoase -cu care m-ai facut de atatea ori sa visez cu ochii deschisi- sa iti implinesti visele, sa bucuri pe cei din jur cu bunatatea ta si delicatetea pe care le-am admirat de nenumarate ori si sa epuizezi fiecare clipa de trairi frumoase in anotimpul sufletelor... indigo:)!
    Numai bine, mii de pupicei dulci si milioane de fluturi din drag iti trimit pana cand ne vom revedea!:)
    O seara minunataaaa, draga mea, draga!

    RăspundețiȘtergere
  4. La mulţi ani şi cît mai multe lucruri frumoase în mîini şi în faţa ochilor!

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumeeeesc din suflet pentru asa urare speciala de la o persoana la fel de speciala...cred ca si daca nu era semnat mesajul tot stiam cine l-a gandit:). Sa ai un an minunat, mai bogat (in intamplari frumoase, oameni buni, bucurii, sanatate) decat cei care s-au petrecut si mai palid decat cei care urmeaza! Puuup mare de tot, dulcel cu tare drag si mult dooor!!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Adevarat a inviat! Scuze pentru intarziat, dar aici nu prea mai intrat:)).
    Va pup si va doresc o zi minunataaaaa si numai bine!

    Anna - cea dintre fluturi...:))

    RăspundețiȘtergere