duminică, 30 iunie 2013

Dance me...to the end of...time...


Final de luna...plina..Copaci glasuind cu flori, flori zambind cu parfumuri suave, rotunde, frumos colorate, vise adiind cu zefir si priviri suave de cer...
O zi care nu prevestea nimic special, aceleasi clipe dragalase fugarindu-se spre niciunde, aceeasi veselie, oamenii aceiasi...simpatici, uneori seriosi dar apoi abandonandu-se jocului...jocului meu de-a viata, iubirea si fericirea...
Printre hohotele de ras, cuvinte spuse pe jumatate si ganduri cu terminatii intrebatoare ti-am daruit cateva momente de viata fara sperante, fara trecut, viitor sau asteptare...
Te visam de ceva vreme,... te visam cand imi era bine, te cautam cand imi era greu...te purtam in ganduri si iti vorbeam cu sufletul desi nu te aflasem inca...
Primul vis al primei noastre intalniri a fost aproape sublim...uitasem de mine asa cum nu o facusem vreodata...imi placea zambetul tau, stangacia ta aproape copilareasca, apoi maturitatea vorbelor care capatau un soi de greutate fizica atunci cand deveneai serios...imi placea de mine atunci cand eram cu tine...puteam fi noi fara masti, fara minciuni, fara ieri sau maine, fara promisiuni, valuri sau artificii de calcul.
Visul coborase peste noi si tu imi citeai gandurile iar eu iti scriam sufletul...
Dansam in ploaie, vorbeam uneori fara cuvinte, eu iti spalam cu saruturi tampla de tristeti iar tu imi mangaiai inima cu muzica ta ciudata, venita din alt vis...vis pe care nu eram sigura daca il visasem eu sau tu...
Parea ca pamantul s-a inlantuit de cer, ca bratele copacilor ating timid stelele, ca luna umbla pe poteci si isi odihneste zambetul pe banci pustii sub felinare cu design antic si lumina incerta...
Parea ca pentru o clipa Divinitatea s-a hotarat sa priveasca in alta parte lasandu-ne sansa unicei daruiri definitive...doi lunateci intalniti ca din greseala sub acelasi cer...
Am sorbit pana la capat timpul apoi l-am desirat inapoi, in sus, in jos, inspre vest ori sud...am dilatat clipele asa cum cresc baloanele rozalii sub presiunea buzelor iubinde...
Te visam in nestire, abia asteptam sa treaca realitatea pana la ultimul strop pentru a te reintalni in vis...
Nu mai exista nimic cert, minunat si plin de sentimente decat momentul trait alaturi de tine...
Erai tot ce mi-am dorit in visele de copila atunci cand prietenele de joaca isi aranjau tiarele cu perle ori voalul miresesc. Nu stiam cum va arata nunta mea, nu mi se parea interesant buchetul de care oricum se bucura alta fata in final - gir al implinirii maritale ulterioare...
Eu doar te visam, visam cum valsam prin parcuri pe melodii doar de noi auzite, cum ne sarutam gandurile, cum ne cautam dupa statui prin realitate, cum ne visam cu ochii deschisi pana cand caile ni se uneau...
Visam cum totul devenea usor si frumos, cum soarele rasarea altfel pentru noi, cum serile se transformau in dimineti pe nesimtite, cum vorbele picurau de pe buze catre fapte, cum iubirea plutea de la un suflet catre altul confundand apoi personajele...si ea uimita ca nu ne mai recunoaste decat cu multa sarguinta...
Ma purtai pe brate catre stele, te calauzeam inapoi, eram atat de fericita incat uneori uitam de tot si simteam ca sunt plamadita doar pentru tine si pentru iubirea noastra...
Intr-o zi m-am trezit infricosata.
Visasem ca nu mai puteam visa, ca tu zaceai dupa gratiile neputintei mele si implorai clipa sa ne ingaduie un ultim sarut.
Demiurgul insa revenise in simtire si inlatura urmele faptei infricosatoare de iubire. Calauza din vis insira cuvinte fara noima...distingeam cu greu...suflete pereche, recunoastere, prea devreme...alta viata...noroc, accident, hazard...greseala!
Sufletul meu se chircise de teama, de teama de uitare, de final, de adevar...
A doua zi am avut impresia ca am trecut pe langa tine, dar nu stiam sigur, nu mai stiam nimic sigur...plangeam...dar nu cu lacrimi, ci cu dor...ochii mei, sufletul izvorau dor si speram sa ai tu puterea sa nu ma uiti...
Apoi imaginea ta a inceput sa devina neclara in inima mea...ma luptam cu uitarea asa cum o mama isi apara copilul de stihii, simteam ca pierd tot si neputinta ma amutea luni in sir...
Apoi, ca intr-o gluma am visat ca visasem uitarea...eram din nou impreuna, din nou fericiti, din nou unul pentru celalalt, din nou un tot ermetic si plin de o frumusete traibila doar in spatiul oniric...
Pluteam printre astri necunoscuti, cu fluturi in plete si mantii din flori felurite, cusute de gargarite aranjate de sarbatoare...
Rosteam cuvinte intr-o limba nestiuta si fericirea plenara ne rupea forma transfigurandu-ne in particule simetric oglindite...
Dimineata insa m-a chemat pe nume si cu un ultim sarut nefizic dar plin de toata insemnatatea lumii mi-am luat ramas-bun de la tine nestiind daca ne vom revedea vreodata. Am implorat sa nu ma mai trezesc, am urlat in cele patru zari pana au explodat in mii de raze palate de clestar, am cersit indurare pana din ranile genunchilor au rasarit bujori, m-am revoltat pana am maniat tot ce se putea, am intrebat, am cercetat,...totul...in zadar...

A trecut parca o vesnicie de atunci...Probabil te-am uitat...am si uitat sa te recunosc...probabil si tu...

Intr-o zi, cand asteptam culoarea cruda a semaforului o femeie cu privire blanda s-a apropiat de mine timid si mi-a soptit complice ca am un fluture aninat de plete.
Timpul s-a oprit.
Totul s-a topit in jur ca atunci cand te deplasezi cu un autovehicul intr-o viteza ametitoare.
Priveam fluturele coborat in palme si nu intelegeam cum, de unde, cat si cand...Ma roteam in jurul propriului destin si din cateva miscari mi-au crescut plete rubinii pana la glezne, hainele se dematerializau in crampeie de mozaic ce se modifica la fiecare adiere...Totul parea cunoscut, familiar si totusi pustiu si nelocuit...
M-am intors pentru un ultim gest sa multumesc femeii cu soapta mirosind a inger si... acolo erai tu.
Ma priveai zambind cum nu cred ca te invatasem vreodata, purtai in brate un buchet de sanzaiene din raze de spice desfatate in soare si ma iubeai...
Stiam...Stiam totul amandoi. Am pornit inlantuiti catre oriunde...intr-o realitate de netagaduit...
Te iubesc niciodata plecatul meu...

Anna - iubinda, fericita si retraind clipa de clipa acelasi vis...cel mai frumos din toate posibile...cel care inca n-a sosit...