vineri, 28 mai 2010

Despre fluturi si alte culori insufletite...

Afara ningea cu fluturi uimiti de trilurile magnoliilor...
Gladiolele crosetau clopotei la cositele unei salcii triste. De tristetea oglindirii firele smaraldii s-au despletit sfichiund prin aerul caldicel al unui anotimp inexistent...
Trandafirii cataratori se buricau timid pe scara evolutiei catre o mansarda rustica, punand planuri la cale...de disparitie impotriva pisoiului verde care le rontaia pruncii rozalii abia izbanditi din leaganul peduncular...
Macesul reusise la facultatea de homeo-patologie si descrenga de zor o catina cocheta...
Iarba fardata cu dungi subtiri de abanos plutea pe armonii auzite doar de ea, leganandu-si duios capetele spre vis...
Clemata tesea cu frunze in jurul unui arac cu silueta invidiata de curpenul unui dovleac imbufnat...
Fericirea plutea peste gradina plina de culoare, muzica, viata si uitare...
Pe linistea atent studiata, un bondar picta cu soare vrejuri de lumina si credinta.
Petuniile inventau pomezi colorate cu care apoi protejau sevaletele imaculate ale unui viitor ce astepta infaptuirea...
Boabe de struguri barfeau soriceii care le ravasea comuniunea...
Floarea soarelui paste duios o turma de ghiocei strajuiti protector de niste vajnice zambile...
Brandusele fac semne de carte din flori de nu-ma-uita...
Cari infometati inaintau labirintic in maruntaiele stejarului indiferent...
Scranciobul se legana ca o fetita adormita, imbratisat de alizeul buclucas...La un moment dat a scancit de pustiu si atunci m-am trezit...
Dunele de nisip, pietrele incinse si drumul cu platfus ereditar ma lovesc in trezia brusca dintr-un alt univers...
Ma intorc alene in mine, cu genele stoarse de un trecut care imi refuza prezenta...

Anna - caniculata si pe jumatate dormind...jumatatea stanga, desigur:))

joi, 27 mai 2010

Cand iubire inseamna dans si amandine...

El sta cu chipul sprijinit de palmele umede privind in gol...
Ea face slalom printre masini, copaci in floare, rasete de copii si acadele, gonind inspre parcul lacului albastru...
El nu stie cauza molesirii pe care o simte in membre, dar priveste fara sa vada... in continuare...
Ea si-a mai domolit pasii facandu-si timp sa observe imprejurul diafan mirosind a tei...
El se ridica de la masa alene, isi ia de pe scaunul pustiu gandurile razletite de vantul mirarii si porneste spre usa...
Ea se impiedica de un barbat care parea ca pluteste pe nori si se imbolnaveste de vis...
De unde sa stie ei ca au dansat impreuna la un bal cand erau micuti si apoi au impartasit taina unei amandine sub un astru palid si flori de trandafir?
Privirile au refuzat intalnirea...ea a prins ca din zbor un umar de camasa ivorie, iar el a zarit o glezna subtire...
Fiecare si-a continuat drumul ca si cum destinul nu ar fi locuit niciodata pe strada lor, mereu infometati, mereu visatori, mereu grabiti spre un tarm necunoscut...
Cand el s-a pensionat, colegii au dat o mare petrecere si in acordurile unei melodii care parea dezlipita din sufletul sau... a invitat la dans vecina de scaun, caci asa este frumos. Nu o stia, nu stia la ce departament lucreaza, daca s-au intalnit vreodata sau ce nume poarta...
In timp ce se indreptau catre ringul cu dans, ea a zarit un cot de camasa ivorie...iar el privea o glezna -pereche subtire...
S-au intalnit in vis... plutind catre un timp ratat... lacrimati de emotia regasirii, imbratisandu-se cu blandete din gene si reluand un dans neterminat... La inceput ea nu stia sa danseze, insa el i-a purtat pasii cu tandretea barbatului implinit, fericit si iubind...
Din pacate dansul nu continua in eternitatea fiintei-suflet, dezrobind zagazurile temporale cu forta Iubirii...
Dansul se sfarseste la capatul ultimului acord, viata traita condensat in cele cateva clipe de alunecare pe note se continua in aceeasi uitare...
Fiecare s-a intors la poverile proprii, la jumatatile ilicite...
Singurul lucru care a mai contat a fost gandul visului ca exista totusi iubire...ca exista totusi destin:) si ca ei au reusit sa le intalneasca pe ambele...

S-au prapadit de ceva vreme...normal ca mormintele odihnesc alaturi sub un falnic tei...
Normal ca in aceasta clipa exista 321324580 de persoane care danseaza intamplator valsul destinului, alaturi de alte persoane pe care le vor iubi toata viata, desi exista cele mai mare (ne)sanse ca ei sa nu se revada/recunoasca dupa invatarea dansului, dupa pulberea timpului...

Anna - visand in pasi de dans o amandina insiropata...

marți, 25 mai 2010

Trandafirul alb (Byala roza)




Anna - visand la acel Nessebar al uitarilor de rau si amintirilor de sine...al regasirilor, curatiei si invatarii de iubire prin armonie si veselie...

vineri, 21 mai 2010

Sfintii Constantin si Elena

Biserica Ortodoxa ii praznuieste astazi, 21 mai, pe Sfintii Imparati Constantin si mama sa, Elena. Constantin cel Mare, imparat roman (306-337), a devenit suveran al intregului Imperiu Roman dupa invingerea lui Maxentiu si a lui Liciniu. In ziua premergatoare luptei cu Maxentiu, in anul 312, Constantin a vazut pe cer o cruce luminoasa si o inscriptie: In hoc signum vinces (prin acest semn vei birui). Imparatul va insemna toate steagurile armatei sale cu semnul sfintei cruci si va intra biruitor in Roma. Prin Edictul de la Milano (313) a acordat libertatea de cult a crestinismului, acesta devenind religie de stat in timpul lui Teodosie cel Mare.

Imparatul Constantin a convocat primul Sinod ecumenic la Niceea (325), unde dupa lungi dezbateri, invatatura lui Arie a fost condamnata si s-a adoptat formula ca Fiul lui Dumnezeu este de o fiinta cu Tatal si deci, din veci cu El. La sinod au fost alcatuite si primele 7 articole ale Simbolului de credinta (Crezul), a fost fixata data Pastilor (prima duminica dupa luna plina, dupa echinoctiul de primavara) si s-au dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericeasca.
Sfantul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de catre episcopul Eusebiu de Cezareea. A murit la scurt timp in Nicomidia si a fost inmormntat in Constantinopol, in biserica ctitorita de el.
Flavia Iulia Helena s-a nascut in provincia Bitinia. In anul 293, generalul roman Constantiu Chlorus, la indemnul imparatului Diocletian, divorteaza de imparateasa Elena. Acesta nu se recasatoreste, ci traieste departe de atentia publica, dar aproape de fiul sau. A reusit sa descopere pe dealul Golgotei crucea pe care a fost rastignit Hristos. Potrivit traditiei, in urma sapaturilor s-au gasit trei cruci. Pentru a se identifica crucea pe care a fost rastignit Hristos, au atins cele trei cruci de un mort. Acesta a inviat in momentul in care a fost atins cu Crucea Domnului.

Imparateasa Elena a zidit Biserica Sfantului Mormant, Biserica din Bethleem, pe cea din Nazaret si multe alte sfinte locasuri.
Semnificatia numelor Constantin si Elena
Numele Constantin este de origine latina si vine de la constans, constantis ("constant", "ferm").
Elena - Stravechiul nume Helene este explicat de unii prin gr. helane ("torta", "faclie", dar si "foc sacru", la sarbatorile numite Heleneia, dedicate zeitei Artemis), iar de altii prin gr. hele ("lumina arzatoare a soarelui").
 

In aceasta zi, de pomenirea Sfintilor Imparati Constantin si Elena, in calendarul popular intalnim o sarbatoare adresata pasarilor de padure, numita Constandinu Puilor sau Constantin Graur. Se crede ca in aceasta zi, pasarile isi invata puii sa zboare.

Tinand seama ca o noua generatie ameninta recoltele, era interzis sa se munceasca in acesta zi. Prin acesta odihna de la muncile campului, se credea ca recoltele nu vor fi mancate de pasari.


Anna - dorind multa sanatate tuturor celor care "se cheama" Constantin si Elena, mult spor si veselie!
La multi ani, Su' a mea!!!!

joi, 20 mai 2010

Balada celui bolnav de vis...

Balada celui bolnav de vis


de Mircea Cruceanu

Sunt bolnav de imagini, o mama,
si-s numai lumina si-s tot numai rana!
Sunt bolnav de miresme salbatice, crude
de ferigi, de jnepeni, de stancile nude.
Sunt bolnav de izvoare, de poieni si de ciute,
de doinele planse pe vers si laute.
Ma-nabus de vise, de brazi si zapada,
vreau spatiu si chiot, vreau cer si balada!
Cand altii, ca lemnul, dorm somnul lor vid
prin codru-amintirii eu calea-mi deschid.
Cu Dragos si Molda cobor prin paduri,
descalec cu Tara, gonind aprigi bouri.
Cu Stefan la lupta, pornesc impreuna,
rapun varcolacii valhovnici sub luna.
Tin sfat cu haiducii-n padurea valceana,
domnite si zane mi-adorm langa geana.
Mi-e inima arsa de cald curcubeu
si roua din doine imi cere mereu.
Cu-aprinse dorinte si dragoste-amara
astept soarele-nalt sa coboare pe Tara.
Si-mi scapara visul - izbit amanar-
de sufletul greu de steme si jar.
Pe fruntea mea arsa, asterne zapada,
din piept scoate-mi inima si pune balada.
Sunt bolnav de atatea imagini, o mama,
si-s numai lumina, si-s tot numai rana!

Anna - lumind de zor prin visele apuse...

miercuri, 19 mai 2010

Bazar pre-sentimental...

S-a deschis un nou super-magazin!!!
Lumeeee! Lumeeee!!!
Haideti cu mic cu mare la bazar! Este un bazar in care nimeni nu stie ce cauta, dar fiecare gaseste...
Pentru ca un elfo-gnom cu irizatii financiare a trecut peste plaiurile mioritice si a observat ca aici toata lumea cauta cate ceva cu ardoare, fara a sti clar ce ii lipseste si in ce fel, s-a gandit sa investeasca in inconstientul colectiv, aducand un suflu nou economiei supra-aerisiene speculand foamea "ancestrala" a unor concetateni care au apucat niste cai speciale pe drumul spre cunoastere...
Micutul elf-de-afaceri a deschis un super-centru-comercial pentru toti cei care nu mai disting nuante, ci doar amesteca fara oprire culori, manjindu-se cu tonurile obscure obtinute facil...
Sunt omuleti care ingurgiteaza orice idee...cu cat este mai ciudata, mai sarita de pe un fix al decentei, mai gargaristico-psihedelica, cu atat este mai apetisanta si teribil de laudata sau...mai rau...contro-versata...
Si culmea este ca cei care cred cu tarie ca suntem o colonie extraterestra, ca ne tragem din giganti, ca suntem reincarnari ale muscatelor salbatice sau soparlitelor verzi...ei,  taman acesti "vizi(er)onari" stramba din nas cand aud de crestinism care li se pare...cam tras de par:)).
Pricep eu bine ca omul are nevoie de basm, de suspans, de fantezie, dar cand este vorba de simple sinapse care au cuplat anapoda datorita unor neuroni strulubatici, e jaleeee.
Ma mir ca nu exista mai multe secte...chiar ma mir! De exemplu secta Agartha:)).
Oameni explica cu patos cum au ei viziuni, cum au fost cel putin odata Napoleon intr-o viata anterioara (toti?!?!?!?!?), cum vorbesc pe seara cu pisoii (si acestia le raspund, basca ii mai si "iluminesc" dezvaluindu-le taine grele ale trecutului si viitorului), cum se fugaresc ei prin tuneluri catre cea viata si inapoi, cum zburda pe campii verzi, cu caii coborati de pepereti, cum simtesc ei tot felul de entitati buclucase...
Aceste specimene sunt usor de reperat: sunt cei care privesc asa tamp intr-o parte, ca si cum ei ar sti...ei nu ar mai avea intrebari...si acum ne privesc pe noi, cursantii soareci cum ne balanganim printre erori si ne asteapta sa ne alaturam cohortelor de aflatori de adevar.
Cum dau de urma unui tampitel care vorbeste cu patos despre o lume pierduta si regasita intr-un bob de orez, pe o coada se stea, pe fundul oceanului sau pe crestetul muntilor, cum elaboreaza teorii, se burica pe scara cunoasterii fermi convinsi ca au mai urcat 5 etaje dintr-o suflare...
S-a deschis magazinul...
Omuletii nostri, insotiti de pisici, entitati, lumini, voci,  globuri,...mereu pe fuga printre rafturile cu idei, figuri, mutre, cuvinte, imagini...agata din viteza articole cu care umplu cosul existential pana la refuz, tinand cu dintii de fiecare articol chiar daca nu prea inteleg de ce se afla acolo si pana cand...
Se pierd printre siruri, isi revin, uneori o iau pe aratura unui vis care nu le apartine si sunt expulzati dureros, caci, precum capusile, deja se asezasera confortabil pe fotoliile altor vieti, extragand lacomi seve incompatibile...
Aud un cuvant ciudat si il rastalmacesc...aud o frantura de melodie si o calculeaza...aud o poezie si sunt convinsi ca e un cifru...un tablou - poarta spre Altundeva, un gest - mesaj masonic... si tot asa...
Multi cauta raspuns la o singura intrebare: NU ESTE ASA CA AM DREPTATE? Si evident ca, sclavi ai propriilor pseudo-teorii, gasesc in carul cu fan exact acul lipsa, caci normal, fiecare pai poate semana cu un ac daca stii cum sa il privesti...
Si cand apare tampitelul care ridica la rang de Idee o enormitate, cautatorul de pretexte imediat sare de la locul sau urland: v-am zis eu...exact asa simteam si eu...aveam nevoie de dovada... Iar faptul ca un tampitel diletant a aparut de nicaieri balbaind niste cuvinte inseamna ca s-a distribuit dreptatea...Si noaptea ce urmeaza va exista un somn linistit peste inca un chip ce a doua zi va zambi tamp...
Belicoasa, am iesit din bazarul pre-sentimental, unde fusesem si eu sa caut ceva: becuri de schimb pentru aparatul meu de uitat:))))), insa nu aveau asa ceva. Puteam, in schimb sa aflu daca bunica mea a fost vegana sau alcoriana. Am preferat sa nu stiu. Am refuzat politicos si protezele auditive pentru cei care nu mai auzeau bine vocea stramosilor...
Am primit insa cadou un pachet de servetele parfumate cu care mi-am sters inceputul de zambet cretin, lasand loc uimirii perpetue. Unii se plangeau ca nu sunt bune de nimic...iar lacrimile lor hidratau surasul strambat spre niciunde...


Anna - intelegand ca fiecare are loc sub soare, dar plictisita uneori de ochelarii de cal ale celora care se declara deschisi oricaror idei...
Si nu m-ar exaspera daca s-ar zice...da, se prea poate...cine stie...
Dar cand iei in brate un soi de idee si te inchini la ea urland din toti rarunchii ca este Adevarul, permite-mi sa fug de tine cat ma tine memoria:)...

joi, 13 mai 2010

Astazi am ascultat pentru ultima data un post de radio...

Voi incerca sa nu ii spun numele, caci nu merita prea multa atentie, dar cu siguranta multi vor pricepe la ce ma refer...
Imi plac diminetile...imi place sa savurez zorii, sa ma pregatesc frumos pentru o noua zi, sa imi incarc sufletul cu energie si ganduri bune...
In drum spre serviciu, ascult in masina de obicei muzica de pe cd, iar uneori mai ascult cele 2-3 melodii pe care le repeta obsesiv un post de radio specializat in hahaiala si "bataie de batjocura"...
Uneori am ascultat farse...inteleg sa luam atitudine in fata inculturii, non-valorilor, insa cand facem asta doar pentru audienta, ducand mult prea departe limita unei decente cu care ne laudam de zor, ceva incepe sa nu rimeze...
Am ascultat tot felul de provocari in care amarati saraci cu duhul se incoloneaza in prostie sub semnul COOL...Pustanii rad pe saturate, altii se roaga sa fie ei idiotii zilei sa mai castige un ban "cinstit", iar cei 2 martafoi se tavalesc de bucurie.
Probabil ca as fi fost mai ingaduitoare daca astazi nu sareau calul ca din prastie...
Astazi s-au hlizit filantropii de ei de o emisiune in care vedete se strofoaca sa implineasca vise participand in pasi de dans la schimbarea unor destine triste...
Si un om s-a straduit sa aduca un pic de senin...daruind o suma in numele unei marci de bautura.
Cat au oracait astia 2, zici ca jucau bambilici pe sufletele oamenilor...Bautura de lux si DOAR 2000 de euro. Vaaiiiii, la cati bani are ala, la cati bani au aia... Si hop! se prelinse de pe chipul impietrit masca umanitatii..."Telectualii"sunt de fapt niste mamai CeAPiste, pline de rautate si micime spirituala.
Au incercat sa o dreaga ca unul din martafoi plateste o bursa de studii cuiva...suma era cam mica totusi, nu?(daca ar fi sa judecam dupa aceeasi masura...)
Si au tinut-ooooo laaaangaaaa, facand un amplu proces unui om care a ajutat, unei firme care a ajutat...mult, putin, cine sunt ei sa judece???????
Astfel incat, i-am lasat in plata Domnului cu neuronii lor anchilozati si cu vorbele mari dar faptele mici.
A! si au mai ras pe saturate si de un om care este in proces de divort... lasand la o parte compasiunea si non-amestecul specific fiintelor dotate cu creier si cu suflet...
Si ne mai intrebam...DE CE?!...
Mai bine ne intrebam...CU CINE?????

Anna - amintindu-si de povestea cu posmagii...

Inaltarea Domnului!

Numită şi Ispas, Înălţarea este celebrată de fiecare dată, joia, la şasea săptămâni după Paşte, când Iisus Hristos s-a înălţat la cer de pe Muntele Măslinilor, în prezenţa apostolilor săi.

În această zi, în anumite zone se ţin Moşii de Ispas: casele şi mormintele sunt împodobite cu crengi de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leuştean. Tot azi se fac şi pomeni pentru morţi.
E ultima zi în care se mai pot înroşi ouă.
Sărbătoarea Înălţării Domnului are loc la 40 de zile de la Paşti şi precede sărbătoarea Rusaliilor. Dintre evanghelişti, doar Luca, în capitolul 24, versetele 50-53, ne relatează, pe scurt, Înălţarea lui Iisus la cer. "El i-a dus afară din Betania şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat. Pe când îi binecuvânta, a fost despărţit de ei şi a fost înălţat la cer...". După ce a înviat, Iisus s-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, care s-a dus şi a dat de ştire celor care fuseseră împreună cu El, dar aceştia nu au crezut-o. Apoi, s-a arătat într-un alt fel la doi dintre ei. Aceştia au vestit celorlalţi, însă nici pe ei nu i-au crezut. După aceea, s-a arătat celor unsprezece şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor. De asemenea, s-a arătat lui Toma, zis Geamănul, şi s-a mai arătat ucenicilor la Marea Tiberiadei, acolo unde vesteşte moartea lui Petru. Aşadar, în ziua Înălţării, Iisus era printre ucenicii Săi, cărora le-a poruncit să vestească Evanghelia. Astfel, după ce a vorbit cu ucenicii, Iisus a fost înălţat la cer şi S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu.

Inălţarea lui Iisus este amintită si în Simbolul Apostolilor şi în Crezul niceeano-constantinopolitan. Inaltarea la cer a Mantuitorului nu reprezinta numai un eveniment esential din viata Sa ci, in acelasi timp, constituie inaltarea omului din umilinta catre fiinta libera creata de Dumnezeu, deci indumnezeirea fapturii. Inaltarea Domnului ne intareste credinta ca Iisus va reveni iarasi, in glorie, asa cum au spus cei doi îngeri, asa cum L-au vazut Sfintii Apostoli inaltandu-se si, apoi acoperit de nor; este norul din care a vorbit Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai, este norul care a invaluit pe Iisus si pe cei trei ucenici pe Muntele Toborului; este norul pe care va veni Dumnezeu pentru marirea Sa sa judece vii si mortii la sfarsitul veacurilor.

Dar sarbatoarea Inaltarii Domnului pentru noi, Romanii, mai are un sens : acela ca cinstim si pomenim pe Eroii si Martirii Neamului, care si-au dat viata pentru apararea si intregirea tarii, pentru dreptate si adevar. In credinta noastra ortodoxa marturisim ca acei crestini cu viata curata, care au murit cu credinta in inviere, nu mor, ci raman vesnic vii. La moartea trupului, sufletele lor se inalta la ceruri, in Casa lui Dumnezeu, si asteapta ziua cand toate trupurile vor invia. De aceea, de Inaltare sarbatorim Ziua Eroilor, Biserica Ortodoxa Romana din Tara si din Exil savarsind, prin preoti si Ierarhi, parastase sau slujbe de pomenire si rugandu-se pentru iertarea pacatelor si vesnica odihna a sufletelor celor care, din dragoste de Tara, Neam si Biserica, si-au dat viata.

Anna - Sperand ca totul sa nu fie in van...

vineri, 7 mai 2010

Pe vremuri...

Pe vremuri mergeam cu ai mei cel putin in doua concedii pe an la mare sau munte...acum abia mergem intr-un concediu...de preferinta in afara pentru conditiile mai bune si preturile mai mici...dupa ce jumatate de an am tot pus bani la tescherea abtinandu-ne de la diverse..., avem rate peste rate si insomnii infloritoare...
Pe vremuri terminai facultatea, te pomeneai cu job, casa -si uneori masina- si in mod normal de acolo ieseai la pensie... acum termini o facultate, dai 15 mii de examene, umbli un an dupa un angajator care sa priceapa ca experienta solicitata nu o poti dobandi pe bancile scolii din care ai iesit..., apoi tremuri de grija zilei de maine, iti faci probleme ca daca iti schimbi prea repede job-ul pentru bani mai multi se va considera ca nu esti serios...apoi iti faci probleme ca daca stai prea mult pe un post te plafonezi...
Pe vremuri purtam uniforme si singura grija a parintilor era sa apreteze gulere, funde si sa curate sarafane dupa o "prinsa" prin parcul de langa scoala...acum la scoli sunt adevarate parade de moda, iar grijile parintilor sunt achizitiile de telefoane mobile, epilatoare, boarfe scumpe pentru niste plozi care nu pricep ca valoarea nu sta in forma/firma, ci in continut...
Pe vremuri luam paine si alimente pe cartela...si uneori se terminau in fata noastra...acum nu se termina nimic, insa nu avem bani pentru toate cele de multe ori...
Pe vremuri se construia mai mult si se vorbea mai putin...
Pe vremuri se iubea mai mult, se respectau mai multe...acum se inseala amarnic, se minte colosal si se fura mai rau ca in codru...
Pe vremuri ajutai o batrana sa treaca strada, astazi o injuri daca, desi trece regulamentar strada, iar lumina semaforului verde, merge mai incet decat fuge un alergator de viteza...
Pe vremuri femeile erau misterioase, erau curtate prin flori si poezii, astazi, gratie emanciparii...este cu totul altfel...
Pe vremuri se bea mult...si apoi se canta...acum se bea si mai mult si...se omoara frati intre ei, sunt ucisi copii de catre parinti...si invers!!!
Pe vremuri aproape toti aveau acces la bilete in statiuni prin sindicat...acum abia ne permitem un bilet la teatru...
Pe vremuri se citea mult, acum se priveste aproape exclusiv...
Pe vremuri nu prea se simtea mirosul acru al invidiei...astazi se uraste simpla intentie de achizitie a unei capre in vecinatati...dar sa mai si fie dusa in act si vecinul sa isi ia capra....
Pe vremuri ne jucam pana la epuizare in aer liber...astazi copii trebuie sa fie atenti cand ies din locuinta...sa nu fie batuti, rapiti, violati, ucisi...
Pe vremuri eram soimi...astazi suntem gusteri fraieriti de un guvern impotent...
Apoi eram pioneri...acum suntem finalieri...mereu la capat de drum...cu luminita de la capatul tunelului stinsa pe motiv de economie...
Pe vremuri ne relaxam la gradinita si invatam prin joc sa fim prieteni...astazi "socializam" din fasa, apoi executam matematici, caligrafii si limbi straineze...cand inca nu stapanim bine limba materna...
Pe vremuri, rapper-ii erau negri revoltati din black-ghetto-uri..., astazi, cel mai bun rapper este alb...cel mai bun jucator de golf este negru si cel mai inalt baschetbalist din NBA este chinez.
Inainte, despre nunta se canta:

Bine-i mirelui

Că nu-i nime-n lume ca mireasa lui.
Uită-te la ea
Ruptă e din cer şi mândră ca a stea.
Mă ce-om mai juca,
Şi ce-om mai cânta.
Ce-om mai rupe la opinci
Şi-om face gropi adânci
Dară nu ne vom opri,
Până în zori de zi.
Naşii mirelul,
Le duc fraga, grana. Câmpului,
Iară naşii ei,
Roua norilor şi florile de tei,
Mă ce-om mai juca,
Şi ce-om mai cânta... (PHOENIX!!!)

Acum se zice cam asa:
Mi-a ajuns baiatul mare,

La vreme de insuratoare,
Haida muiere in sat,
Luam nora de om bogat.
Sa luam nora de valoare,
Tanarui de vita tare,
Da si sa facem nunta mare,
Ca avem neamuri de valoare. (ce mai conteaza cine canta...si daca textul este mai lung, am si eu niste limite:D...).

Pe vremuri ne uitam la televizoare cu imagini alb-negre si ascultam Europa libera in surdina...astazi privim 3D si ascultam manele fie ca dorim sau nu, in sistem sorround..
Pe vremuri nu aveam voie sa intram in biserici la Sarbatori...si totusi ne strecuram cumva...macar putin...Astazi se sta pana dimineata in cluburi, pana noaptea la serviciu...de unde sa mai ramana timp si pentru biserici...?
Pe vremuri nu aveam voie sa ne inchinam si sa vorbim despre Dumnezeu...astazi rastalmacim totul...caci deh, suntem telectuali...si ne declaram atei...scientologi si alte alea...
Pe vremuri faceam cozonaci si pasca si dulceturi si zacusca...astazi cumparam de gata...
Pe vremuri colindam de dragul traditiei si pentru un banut de ciunga...astazi lucram part-time in fast-food-uri, impartim pliante ori spalam masini...
Pe vremuri ne scriam scrisori cu tremur in stilou, cu parfum in plic si cu emotii de nuante diferite...
Azi ne conv pe mess fol prescurtari de nu mai stii kare ce inseamn...nb e un fel de noapte buna:)...iar pentru emotii exista fete galbene care sugereaza starea ta de spirit...
Pe vremuri bunicii dadeau banuti nepotilor pe sest pentru bombone...acum dau pentru tigari...in cazul in care sunt fosti demnitari sau ceva...caci marea majoritate a pensionarilor au ei nevoie de ajutor de la nepoti...
Pe vremuri, sa fii medic, preot sau dascal era o onoare...acum e fie o afacere, fie o corvoada...
Si tot asa...

Anna - visand la inelul lui Gyges pentru a afla interesele dincolo de cortina presedintiei... si bagheta lui Harry Potter pentru a transforma tot raul in flori de...gutui...
P.S. - Felicitari realizatorului fotografiilor/colajelor cu Iasi-ul vechi si nou!!!

joi, 6 mai 2010

Dor...

Ostoire de dor de casa prin melo-teleportare prin spatii si timpi inspre clipe ferice:





Asculta mai multe audio Muzica


Asculta mai multe audio Muzica


Asculta mai multe audio Muzica

Cantarea ce urmeaza imi place sa cred ca este pentru mine...:)

Asculta mai multe audio Muzica














Piesa aceasta o canta bunica mea, intr-o alta varianta, insa ideea este cam aceeasi...


Anna - privind aievea parca surasul tatalui, mangaierea mamei...,magnoliile de la Teatru, apusul de la Pacea, casa bunicilor cum era pe vremuri, liliacul de la poarta, leganul sudat de bunicul meu, galeria pictata cu oja, usa pictata cu tempera pentru a continua o stampa pe bambus, "caldele" cu cartofi, sarmalele cu crupe, "scrijelele" din cartofi rumenite pe plita, surasul mamei, mangaierea tatalui...

miercuri, 5 mai 2010

Visul continua...


Uneori, printr-o miscare de semanat a firii, simtim muguri de aripi care dau sa cresca precum Fat-Frumos, tanjind spre cer sfidand aproape "sonicitatea"... Cu aripile intinse acum, incepem sa le asimilam fiintei, sa ne obisnuim cu statutul de cioara sau de inger...oricum, o fiinta inaripata suntem...deci trebuie sa invatam a zbura...
Este dificil, insa ne convingem ca este o noua etapa a exitentei noastre si ca trebuie sa facem tot posibilul sa ne ridicam deasupra terestrului ingust si mirosind a hoit...
Stangaci in inceputuri, dar perfectionandu-ne zi si noapte, reusim sa ne tinem echilibrul printre stele, sa le pipaim, sa le indragim, sa ne consideram de-ai casei printre nouri si astri...
Imaginatia este direct proportionala cu anvergura aripilor, asa incat plutim si pe dinlauntru si pe dinafara intr-un nou firesc, cu reguli de care nu stim, dar pe care le presupunem in capul nostru hiperventilat.
Visam noi cursuri de ape, inedite fapte, urcus lin...avanturi dese si aterizari incununate de succes urlator...
Desavarsim...desavarsim cu patos, cu furie uneori, la capatul puterilor fizice dar cu vointa treaza si cu visul pulsand prin vene...
Ni se pare ca suntem primii sau chiar singurii din specia noua, ne aburcam pe sfori catre buna-stare, liniste si lipsa de griji, suprapunem dorinta peste cotidian si nu pricepem de ce gustul fazanului servit seamana atat de repede cu tocanita din cartofi...
Mastile mai cad uneori, insa dam vina pe oboseala datatoare de vedenii...gandul prabusirii apare uneori, insa il izolam definitiv in pulberea trecutului...
Cu privirea atintita drept in fata, vaslim robotico-habotnic, ne dorim, speram, luptam...
Si cand suntem aproape de poarta catre un vis, observam imbulzeala mare... Mirati insa incetinind putin zborul ne apropiem de pestriteala vorbitoare pe mai multe limbi...
Stupoare!
Toti stau la coada in fata mea, in propriul meu vis!!!
Aripile se pleostesc ca un trandafir asiatic expus prea mult in sori...penele se sleiesc de dor si curg lacrimilor planse cu inima...
In duhoarea de hoit un cap galben de copil rade la stele...prinde voios o pana si zambeste ca si cum ar avea 100 de ani.
El stie... El are o colectie de pene infrante de la fosti zburatori idioti ajunsi in raiul viselor dupa inchiderea programului...
El stie ca pila sau speraclul deschid mai multe usi de vis decat munca pana la istovire si talentul primit la intrupare...
In timp ce scriu aceste randuri o pana s-a prelins pe monitor... Privesc inspre "inaltul" si pregatesc iod pentru cel cu aripa strivita de pasagerii aeroplanelor care au ajuns inaintea lui...
Ochi goi, sangele dureros palpand acum prin vene, lipsa de rost si putere de a re-invata a merge...
Stiu, puiule, nu e usor...dar ce sa-i faci...inspiri, expiri, iti zugravesti zambet pe chip si pornesti la un nou drum, intrebandu-te daca nu cumva ai visat...
Apoi nu mai conteaza... Pur si simplu te confunzi cu ce ai devenit si mai privesti in zari uneori...si sufletul tresare ca un murg plin de dor. Sufletul tau stie ca nu ai incetat o clipa sa visezi si sa crezi, sa inventezi aripi, chiar daca aparent ochii si-au pierdut culoarea ierbii...
Poate ai invatat sa te cufunzi in vazduh, nu sa zbori prin el...
Poate esti doar putin cretin si nu esti in stare sa pricepi cand ti se refuza ceva, biet alienat fixist si slab de...inger:)...




Asculta mai multe audio Muzica

Anna - privind mirata indarat si mozaicand:)) cioburi de vis...
P.S. - Cantarile nu au legatura prea mare cu textul, insa imi era dor de Acvila si imi place sa imi impart bucuriile...