vineri, 26 octombrie 2012

Ofuscare-perorare:)

      Zilele trecute, stand la rand intr-un supermarket am fost martora unei discutii intre cei doi parteneri ai unui cuplu cel mai probabil proaspat constituit. Ea, plinuta dar simpatica si putin naiva in gesturi, el parea mai smecheras…cu asa numita pompos “scoala vietii” la activ.
Ea il interoga in privinta fostei lui relatii, iar dialogul a fost atat de covarsitor, incat m-am abtinut cu greu sa nu intervinJ.
Ea, desi parea isteata, se transformase intr-un soi de preoteasa a Inchizitiei si il chestiona pe dansul in privinta unor inadvertente intre ce ii spusese si ce aflase ori banuia ea.
El ii explica aproape calm ca fosta relatie…care tinuse 4 anisori fusese un bluff si ca de fapt nu iubise pana la actuala, ca numai gandul la ailalta ii producea sila, ca atata de nefericit fusese si normal…fosta era o tampita, nemernica, mizerabila, debila, nu stia sa faca nimic... era vai mama eiJ. Tipa ii sorbea cuvintele, se mai incrunta uneori insa in mod suspect acele cuvinte grele prin care el isi descria fosta relatie si fosta iubita o incantau pe actuala si subit crestea sub ochii mei cativa centimetri de bucurie ciudata. Tipul avea textele la el cum se zice si o transformase pe fosta intr-o mastera cumplita a carui unic scop parea ca ar fi fost nefericirea lui si colapsul universal.
Parca citindu-mi gandurile, actuala intreaba la un moment dat firav asa…pai si de ce ai stat atata timp cu aia daca ti-a fost atat de rau si ea era rautatea intruchipata? El zambi milos ca si cum era la mintea cocosului raspunsul, baigui ceva despre bunatatea si nadejdea lui de mai bine, de faptul ca a sperat sa o iubeasca pe aia, dar desigur abia acum, alaturi de "preoteasa" a realizat ce e iubirea adevarata si se bucura ca a scapat de mastera inchizand- probabil intr-un palat de clestar in maruntaiele pamantului.
Am socotit mental cu rapiditate cat mi-ar lua sa il altoiesc putin cu sticla de detergent lichid, apoi sa ii indes in gura aia spurcata cartofii si cepele in curs de achizitionare, insa am abandonat idea pentru ca s-au indepartat intre timp inlantuiti, ea lesinata de drag pentru asa barbat adevarat care s-a detasat in secunda doi de o relatie lunguta totusi, el relaxat ca i-au reusit manevrele de adormire temporara a proverbialei intuitii feminine.
Poate ca daca as fi fost mai tanara il priveam si eu ca pe un semizeu indragostit pana peste urechi si apreciam eforturile pentru cucerirea prospetei redute, insa dupa ce am vazut, trait si inteles atatea, mi-a fost cumplit de mila de inocenta "preoteasa".
M-am intrebat cat timp ii va lua sa isi smulga valul de pe ochii aceia senini si sa priceapa ca acea caricatura de om care o mangaia tandru nu merita un fir din sentimentele ei.
Ma intrebam daca nu se gandeste ca textele spuse ei le-a mai zis ala candva, probabil in urma cu vreo 4 anisori celei care apoi a devenit mastera. Ma intreb daca pentru ea un barbat adevarat, un barbat demn de iubit este cel care nu e in stare sa isi asume ceva, un barbat care ponegreste cu cuvinte grele ce mai ieri saruta si probabil mintea, un barbat care se injoseste si crede ca poate cuceri ceva negand, manjind cu noroi altceva. Dar poate el ii spunea ce voia sa auda. Poate ea crestea prin antonime gen “cu aia nu am facut ce fac cu tine, aia nu ma intelegea ca tine, aia nu era asa frumoasa, isteata, balnda…”.
Mare pacat ca nu exista scoli de oameni adevarati, cu coloana cerebrala, minte treaza si suflet curatit de shonticarii.
Ma intreb daca nu cumva toata relatia lor este construita pe antiteza asta. Din pacate am cunoscut cupluri de oameni care aproape functionau pe acest fundament, al comparatiei cu fostele relatii. Aaa, nu ii pot cere asta (chestii de bun simt) pentru ca mi-a zis ca fosta il punea sa faca asa si nu ii placea. Ori... trebuie sa invat cutare lucru pentru ca fosta nu ii facea si el a suferit sarmanul…
Iar cei “sarmani” (poate doar cu duhul:D) se prind repede ca functioneaza asa si pluseaza. Fosta era diavol pe pamant si numai o minune i-a scapat din ghearele eiJ.
Doamne, ce lume nebuna, fratilor!
In loc sa iti vezi de fericire, fara trecut, sperand la un viitor frumos si depunand efort pentru asta, stai asa balanganind inspre un trecut incert, solicitand confirmari, scormonind, pandind, construind ceva pe minciuni sau oricum pe fapte incerte.
Poate fosta chiar era o mastera…ori poate si el a fost mastera…sau niciunul…chiar crezi ca ar spune adevarul…poate de exemplu s-au iubit nebuneste dar ca ea voia mai mult decat rutina, fapte aiurea si apoi penurie doar de minciuni frumoase, crezi ca ti-ar fi spus ca el nu stie sa respecte o femeie…normal ca iti va spune ce crede ca astepti...normal ca va face totul sa se victimizeze si sa se puna intr-o lumina favorabila.
Insa ma intreb eu…chiar daca relatia a fost aiurea, faptul ca ai petrecut niste momente, niste ani alaturi de cineva iti da dreptul sa fii imbecil si lipsit de respect fata de tine si fata de cea pe care ieri poate o imbratisai in acelasi mod?
Mi-a luat ceva timp sa pricep ca daca un barbat se poarta urat cu o femeie (colega, participanta la trafic, sora, vecina…) si cu partenera lui frumos e doar o pacaleala.
Un barbat adevarat respecta orice femeie, nu exista discriminari de genul “pe tine te respect pentru ca meriti”. Ce e asta? Lipsa respectului care se capata in pruncie naste monstri mai tarziu.
M-a revoltat mai mult pentru ca nu e prima oara cand intalnesc specia asta. Am auzit si femei ponegrindu-si fostele iubiri, insa subtire si mai degraba pasional...poate pentru a se simti mai bine dupa parasiri, in speranta ca se vor convinge ca ala era un nemernic si e mai bine ca s-a sfarsit, iar ele vor suferi astfel mai putin.
Insa de cele mai multe ori, am auzit femei spunand ca fostii au fost fantastici, doar ca impreuna nu au functionat asa cum isi doreau. Atat. Fara cuvinte grele si urate, fara inflorituri, fara martirizari jenante. Poate erau femei adevarate, puternice si posesoare de coloana vertebrala si eu am fost norocoasa intalnindu-le.
Dar sa gandim asa…pai daca eu am stat ceva ani cu o persoana si aia era groaznica, asta nu cumva spune multe si despre mine ca am stat atata timp cu ea? Nu cumva eu nu stiu sa aleg si iau ce imi pica, nu cumva eu as fi cel putin tampita alegand sa imi pierd niste ani cu cineva atat de naspa?
Semi-barbatul considera ca “I” se cuvine totul, ca doar el trebuie respectat (desi in capul sau asta inseamna ca mereu trebuie sa fie cum vrea el), semi-barbatul chinuie, cere dovezi si in general este obsedatul care nu te lasa sa faci prea multi pasi fara el pentru ca nu cumva sa faci cine stie ce (ce stie ca ar face el, desigurJ). Ma uitam si la asta din supermarket…ii luceau ochisorii si invartea privirea ca un radar la tot ce misca in jur, dar ea cand indraznea sa isi dezlipeasca privirile de pe el, dintr-o data se indigna "iti trebuie careva?" Dar asta desigur, pentru protectia sa si a partenerei, nu cu cine stie ce gand marsavJ.
Cand mai avea putin si ii apareau spume la gura de atatea rautati rostite, ea il dojenea usor sa lase vocea mai josutz si sa isi controleze limbajul. El gesticula nervos, o acuza tot pe ea ca desigur, ea cu intrebarile ei l-au adus in starea asta, apoi realiza pericolul si se scuza. "Vai, iubito, sunt un tampit, nu meriti asa ceva, asta e problema mea si ma voi schimba, asa sunt eu mai impulsiv, ca eu te iubesc si tu nu ma crezi, dar tu esti atfel, tu meriti ce e mai bun pe lume si iti voi dovedi asta. Iarta-ma" - asta s-a repetat de vreo 3 ori!!!!
Poate se merita totusi unul pe celalalt…poate el va reusi sa o fenteze si ameteasca atat de bine incat sa obtina toate foloasele, iar apoi o va transforma in aceeasi mastera ca pe cele anterioare.
Sau poate ei ii ajung simplele lui vorbe si va reusi sa se hraneasca vital cu minciunile lui, sa se multumeasca cu putin si incetisor sa devina asemenea lui.
Ori poate ea crede ca il va civiliza, il va sensibiliza, il va face al ei... poate crede ca iubirea ei poate transforma printul din broscoi...asa cum ne prosteau povestile copilariei...
Poate vor trai in vecinatatea fericirii pana la adanci batraneti...Vor face multi copii, la fel de tampitei, urat vorbitori,schimonositi sufleteste,iar acestia vor umple puscariile din Spania, Italia, Grecia…
Eu...eu sper sa nu mai intalnesc oameni din astia. Sper sa intalnesc numai oameni increzatori in ei, in ceilalti, in iubirea ce ii alatura, sper sa gasesc la cozi doar oameni intregi la cap si suflet, care stiu si isi asuma fiecare gest in drumul catre fericire, care nu au nevoie de proptele pentru a fi ei, care pot aseza zambet peste cenusa si focusa catre viitorul ce poate fi luminos doar gratie lor.
Dar poate dramatizez:))) eu si e firesc sa fie si oameni din astia, pentru ca privindu-i sa ne apreciem si mai mult sinele, iubitul, relatia, oamenii ceilalti...cei frumosi dimprejur si sa iubim plenar, cu delicatete, in cuvinte adevarate si gesturi multe si toate frumoase...

Anna - multumind cerului pentru lectiile primite de la viata si sperand ca oamenii vor deveni mai buni, mai lucizi, mai sinceri, mai frumosi pe masura ce constientizeaa ca e atat de simplu si la indemana sa fii fericit, pozitiv si optimist...

joi, 25 octombrie 2012

Leapsa pe filmeeeeee!!!

 Heheheee, sa tot fie de cand nu am asternut aici franturi din viata mea, din gandurile, trairile, ofuscarile, sperantele, intrebarile si raspunsurile mele:).
In viata mea s-au petrecut schimbari frumoase, sunt linistita, fericita si plina de energia fantastica a asezarii in matca:).
Chiar zilele trecute mi-a fost o pofta nebuna sa scriu despre ceva, insa azi, asternandu-ma la masa si frunzarind blogurile oamenilor dragi am gasit o leapsa foarte interesanta pe care ma grabesc sa o implinesc si sa o dau mai departe, pentru ca filmele au avut mereu un loc special in viata si sufletul meu. Asa ca mai aman putin postarea conturata si pornesc a lepsui...
Am primit de la buna mea Spera o leapşă despre filme. Mursumeeesc din suflet!:)
1. O scenă de film care te face să plângi.
    Eu sunt destul de plangacioasa la filme pentru ca ma abandonez universului creat, iar daca regizorul, scenaristul ori actorii reusesc sa ma sensibilizeze, inund sute de batiste:). Asa ca mi-e greu sa aleg doar o scena care ma face sa lacrimez, dar voi incerca sa le enumar doar pe cele pe care mi le amintesc acum...probabil cele cu impact semnificativ...Imi vin in minte scene din "Love Like Coincidences" (am bocit jumatate din film:D), din "Hachiko: A Dog's Tale" (cred ca toti care au vazut filmul au rostit macar o data replica "mergi cu ei, mergi acasa pentru ca stapanul tau nu mai vine...te rooog!"). Mai imi amintesc de "Regele pescar"...faza in care personajul principal este rapus de nenorocitii pe care ii credea demoni si desigur, de finalul filmului Sweet November, faza in care ea dispare ca si cum nu ar fi fost, iar el se intoarce chipurile la viata sa, intr-o toamna pustie si devastatoare, Leon - faza in care ne prindem ca el se va sinucide pentru fata, "Actorul si salbaticii" - faza monologului actorului atunci cand este capturat de legionari si cea de final de spectacol si viata...si "The Fountain" - faza in care ea iese desculta pe acoperis dar nu simte zapada din pricina bolii. A! Era sa uit de "La vita e bella" - scena jocului de-a razboiul, a mortii de-a rasul si de scena din "What Dreams May Come" - in care el merge sa isi salveze sotia din iad, iar ea nu il recunoaste, iad-uitare...senzational!
2. Un film pe care îl deteşti.
Nu stiu daca il detest, insa Gladiatorul nu mi-a lasat decat amintirea coloanei sonore.
3. Un loc pe care l-ai văzut într-un film şi pe care ai vrut ulterior să îl vizitezi.
Poate cafeneaua la care lucra Amelie:)...si raiul din ""What Dreams May Come":D.
4. Cea mai pasională experienţă cinematografică pe care ai avut-o.
Aici nu prea stiu foarte ce a dorit autorul lepsei, insa imi vine in mintea ziua in care, plimbandu-ma prin Centrul Vechi am fost atrasa de acordurile unui lautar batran care scotea dintr-o vioara ramolita acordurile valsului din "Amelie", iar pe acordurile lui Itzhak Perlman m-am simtit inundata de bunatate, de resemnificare si iubire...toate la o intensitate fantastica.
5. O secvenţă pe care o iubeşti, povestită în câteva rânduri.
 Si aici sunt mai multe...Din "Amelie" - faza in care se intoarce calatorul pitic de gradina si tatal lui Amelie se hotaraste sa calatoreasca, faza din "Good Will Hunting" in care tipul se hotaraste sa faca ceva cu viata lui, implinind speranta prietenului sau de a porni fara regrete si ramas-bun, faza din "Pay It Forward" in care, dupa decesul pustiului apare multimea de oameni ai lantului de bunatate si scena din "What Dreams May Come" in care barbatul, ajuns in rai alearga printr-un camp cu flori si se murdareste de culorile petalelor, pentru ca se afla intr-un peisaj de pictura in culori-ulei.
6. Cea mai lungă vizionare din viaţa ta. Cât a durat. Ce filme ai văzut atunci.
Acum vreo 2 ani parca...imi placea un actor si vedeam in week-end cate filme apucam. Imi amintesc de week-end-ul cu Meg Ryan, apoi de Robin Williams, Johnny Deep, Louis de Funes...
7. Autorul de cinema pe care l-ai alege să îţi consemneze viaţa..
Cred ca Mikhalkov - pentru forta pe care mi-ar adauga-o, sinceritate si lectiile de viata pe care le-ar inmulti...sau Tarkovsky - pentru tenebrele fiintei pe care sigur le-ar metamorfoza in ceva suav si frumos.
8. Un film pe care crezi că nu l-ai înţeles.
“Butterfly Effect" - nu musai ca nu l-am inteles, insa am avut un puternic sentiment ca mi-a scapat ceva atunci cand am realizat ca de fapt inceputul filmului nu era inceputul cronologic al povestii, iar asta mi-a dat un sentiment de fraudare-nesiguranta din partea realizatorilor, caci nu mi-am dat seama daca a fost o gaselnita suprarealista ori o scapare. Nu m-a prins insa. Mai degraba o idee asemanatoare mi s-a parut extrem de bine exploatata in filmul "Run, Lola, Run"
9. Un film al cărui umor este pe gustul tău.
"Undergroud", "The Intouchables", "La Vita E Bella" . De-a plansul-rasul...ca in viata:).
10. CD-ul preferat cu muzică de film.
Cred ca muzica din Amelie.

11. O carte de film
esenţială..
Nu am lecturat inca asa ceva. Poate imi e teama sa nu mi se altereze trairile. Asa am patit dupa ce am studiat putin pictura si nu ma puteam opri sa privesc apoi si din prisma tehnicii ceea ce anterior asimilam doar cu sufletul. Nu mi s-a parut util.

Trimit leapşa iubitorilor de filme care doresc sa o preia si sa nu ii curme drumul.
 Fiind lipsa de ceva timp din blogosfera nu mai stiu cine si cum si de ce:).
Va pup cu drag si va doresc...bine v-am regasit!:))
Anna - fericita cu asa seara in compania acestor amintiri. Saru'mana inca o data Sperantei si mii de pupicei pentru gand!