sâmbătă, 6 februarie 2010

Orbul gainii

A fost candva pe lumea asta o gainusa draguta, isteata si complet dusa... Dusa pe drumul catre idealul ei. Pasea alene si uneori mersul ei parea sovaielnic altor vietuitoare ale ograzii, dar ea plutea cu aripile retezate si imaginatia inaripata catre orizonturi neivite inca... si din pricina ca uneori confunda drumul cu norul, parea ca bantuie prin ograda plina de moine ca o impiedicata trista.

Dar gainusa noastra idealista nu era de fel trista, ci dimpotriva...artista. Cotcodacea cat era ziulica de lunga despre universul galinaceean, despre concepte, despre nedreptatile bataturii, despre iubire, ouaciuni si alte treburi neprofitabile... Suratele ei vorbeau mai putin, se impaunau mai mult si rand pe rand isi croisera un drum limpede si plat in viata dinaintea ciorbei, alaturi de cate un pintenat - responsabil cu trezia, dar cu potential de racitura aromata cu fire de usturoi.... Ouat, clocit, piuit, crosetat, dereticat... trezit, culcat...
Gainusa citea in stele, invata sanscrita de la o surata "deportata", iubea libertatea si se visa astro-gaina tisnind inspre inima universului intr-o naveta sub chip de ou de Paste...inchistat si ferchezuit special pentru intalnirea cu marele raspuns...
Tot sapand cu ciocul ei subtire prin mituri ale pesterii, prin stepe cu lupi singuratici, pe munti vrajiti si insule cu psiho-magicieni, gainusa a jurat ca menirea ei nu are cum sa fie doar o gasca de piuituri agramate, un cocosel cu budigai gri si perciuni rosii si un final aburind alaturi de galustile din gris cu avortoni...
Avea sa revolutioneze istoria tagmei sale, sa inventeze lucruri, sa rastoarne lumi, reinventand stiinte, credinte, axiome, lasand o dara de lumina in urma cand va decide sa civilizeze si alte colonii cotcodacinde in plenitudinea naivitatii lor...
Timpul trecea, proiectele se inmulteau, pofta de cunostere a gainusei crestea precum Fat-Frumos, iar viitorul parea ca o asteapta cu bratele deschise in lumea faurita de creierul ei micut si vointa ei uriasa. Isi urma Calea precum un catel fidel stapanul nabadaios.
Dar iata ca intr-o zi, in cadrul conciliului privind originea ouatoarelor, pe celebra disputa a universalilor: "Ce a fost mai intai? Oul? Gaina?Incubatorul?", gainusa buclucasa a cunoscut un fante zambitor, cu creasta pe-o ureche, ce privea cu fiecare ochi separat dar admirativ inflacararea eroinei noastre.
Si in scurt timp, eroina noastra deveni a lui, intr-un mod lipsit de finete, eruditie si viitor luminos, doar cu pelinci in jur, piuituri, graunte asezate in fata, covor rosu sub pinteni, uitari si lipsuri.
Toata lumea se mira cum de idealurile s-au spulberat dupa un an de convietuire cu pintenatul lenes, dependent si incapabil?
Gainusa se mira si ea de viata ei, de parca se uita la un film in care personaja centrala era surda la indemnurile spectatorilor. Privea uneori in jur si nu recunostea nimic...nici macar pe ea. Cocoselul ei nu era un orisicine... nuuu...nicidecum!
El era suma defectelor de care fugise ea mereu: o inselase, o batuse, o jignise, o uitase, o lasase prada ulilor - rude de craca genealogica cu el... Si totusi ea inca ii era alaturi, inghitind rahat cu polonicul, dar zambind suav si ingaduitor, gasind mereu o vorba buna, chiar si in dojanele pe care i le mai servea cocoselului vremelnic, doar asa, pentru ea... si mereu cu servet curat si parfumat alaturi.
Era in noua batatura ca o straina, un musafir vesnic nepoftit si aratat cu degetul, cauza de mutre si bombaneli, soldatel inregimentat in Noua Ordine Mondiala care nu trebuia sa respire dupa stingere, sa nu viseze, sa nu ceara si mai ales sa nu gandeasca prea mult.
Intr-o buna zi, cu minele anti-idei pulsandu-i sub ghearele-i neingrijite, ramase o secunda privind in zari.
"Ce caut aici?"
Privind in jur nu recunostea nimic... Vedea idei materializate, vedea mizerie si ranjete...nu vedea nimic al ei. Pintenatul era sub aripa clocitoarei sefe si privea doar cu un ochi neintelegand nimicuta din peisajul vazut doar pe jumatate.
Si-atunci si-a dat seama ca in timp, ochii ei se aliniasera pe aceeasi parte a fetei ridate de-acum... si imaginea pe care o vedea era adevarul. Dupa o stanga-imprejur impecabila (dobandita in anii de detentie in casa-tacerii-si-imbecilitatii), gainusa Pusa a trantit si usa...
Si de atunci toti au trait pana la adanci batraneti, fericiti...unii - actori ai jumatatii luminate de scena, altii pe tot parcursul unui destin luminos amintit.

Anna - dorindu-va pofta buna, ochi alaturati si plini de cer, obscur putin, vedere limpede si... uitari senine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu