miercuri, 30 septembrie 2009

Radacini retractabile

Zilele trecute, privind prin geamul masinii fara de tinta, ma gandeam la adaptare... Ma gandeam ca de-a lungul vietii am locuit in 4 orase. Am ales acest lucru din toate celelalte posibilitati si inca nu regret niciuna din schimbari... Ma gandeam la fiecare oras, la oamenii frumosi pe care am avut ocazia minunata sa ii intalnesc, la locurile superbe prin care m-au purtat pasii, la amintirile care inca imi locuiesc sufletul si gandurile...
Rememorand locurile si trairile, ma gandeam ca in fiecare loc am trait sentimentul ca sunt acolo de ani buni... In fiecare oras am trait fara nostalgia precedentului, fara tristeti, fara sa caut ceva ce nu aveam cum sa gasesc. La ultima mutare, toti m-au privit fara incredere in alegerea pe care o facusem si imi asteptau intoarcerea cu o certitudine de neclintit. Ma mutam in “Bucale” – loc evident de pierzanie, anonimat ciudat, agitatie necontenita si oameni cel putin dubiosi...
Dupa ce am “descalecat” aici, se faceau pariuri pentru cat voi rezista in lumea impersonala si ghidajul bazat doar pe interese pecuniare si nu numai...
Insa m-am “adaptat” si aici... La trei zile dupa mutat mi se parea ca stau aici de cand ma stiu. Nu pretind ca asimilez locurile ca si cum as anula experientele anterioare, insa ma gandesc mereu “ok, sunt aici...asta e casa mea si este ok”. Iau lucrurile semnificative exact cum vin, imi mobilez sufletul si casa astfel incat sa beneficiez de maxim confort si nu astept de la nimeni sa ma poarte pe brate. Insa as fi ipocrita sa neg ca am avut parte de vant bun in panze pana acum, insa acest aspect se datoreaza unor cauzalitati dincolo de vointa mea sau a oamenilor care mi-au urnit de cateva ori barca pe apele Destinului.
Tot gandind eu la aceste treburi, am observat un pomisor foarte frumos, care insa avea pamantul zgarmat printre radacini, iar vinele datatoare de viata locuiau suprafata pamantului ca si cum asa ar fi trebuit sa fie de cand lumea...
Si atunci mi-a venit ideea ca umanul, ca si vegetalul, mineralul etc este uneori mutat din locul in care a fost mai intai celula, mladita... Unii se adapteaza noului sol, climei si tuturor aspectelor noilor imprejur(imi)ari, altii nu. Ca si oamenii... unii se usuca de dor, de negasire, de instrainare, altii insa traiesc cu intregul univers in interior, asa incat oriunde ar fi, lumea lor este cu ei, asa incat decorul se schimba nesemnificativ, resursele intrinseci ramanand egale si identice oriunde si oricand...
Si ma gandeam apoi la origini... atunci mi-a venit ideea cu radacinile retractabile...ca si cum unele persoane, plante... au un sistem de auto-aparare, conservare, indiferenta - poate - sau valorizare care le permite ajustarea la noile date psiho-spatiale.
Flexibilitate? Adaptabilitate? Nici macar nu stiu daca exista vreo reteta sau chiar daca e tocmai bine sa fii semi-nomad asa, insa cred ca depinde toata treaba de acel "Bine" personal care, ca toate conceptele lumesti, este de o mirabila relativitate.


Anna - amintindu-si de Ada Milea care da glas unui cantec numit "Granita-n ranita".

8 comentarii:

  1. Mai e si proverbul cu Omul sfinteste locul..

    RăspundețiȘtergere
  2. @Sorin Di Rokko: Frumos proverb, este adevarat, insa ar parea ca locul nu are nimic de spus...si-apoi...parca nu este tocmai asa. Si omul "amprenteaza" spatiul locuit, dar si spatiul modeleaza geometria ochiului, mintii si sufletul celor gazduiti.
    Insa treaba cu "sfintitul" locului cred ca se sustrage sensului primar, semnificand faptul ca omul da viata si continuitate unui spatiu care altfel... tot ar exista, insa doar siesi, fara trecut sau viitor, fara nostalgii sau picturi abstracte...

    Anna - gandind la "fotoliul din odaie si-o carte ce-am lasat-o pe noptiera, o ultima tigara, uitata intr-un colt pe etajera...si floarea din fereastra..."

    RăspundețiȘtergere
  3. Pesemne ca iti place tare sa calatoresti. Ai vocatie de cetatean universal. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumos articol...am sa-l citesc mai des cand o sa ma mut si eu "la Bucale".Cam aceeasi istorie am si eu cu mutatul cam peste tot(cu casa in spinare ca melcul :)).
    Te felicit!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Apropo de mutari si schimbari mi-am adus aminte de primul an de facultate in Bucuresti. M-am confruntat atunci cu reticenta parintilor care considerau ca poti studia la fel de bine si in Targoviste, si mult mai ieftin pe deasupra. Totusi n-am renuntat la visul meu de a ajunge in Bucuresti, chiar cu pretul de a face naveta intre Bucuresti si Targoviste o perioada de timp. Si, in mod ciudat nu oboseala ma coplesea seara cand ma intorceam acasa, cat sentimentul pe care-l aveam , ca si cum mi-era dor de locurile pe care abia le descopeream. Schimbarea era o etapa de evolutie, lipsita de nostaligia trecutului. Poae ca adaptabilitatea la noile locuri tine foarte mult si de varsta la care se petrece schimbarea, si ce gasesti in noul loc, sau ce speri ca vei gasi.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Dan Ioanitescu: Imi place sa imi port pasii prin locuri nestiute inca...sau pasilor le place sa ma poarte... nu prea stiu, insa stiu ca soarele rasare indiferent de locatia in care ma trezesc ori de materialul din care este perna pe care imi hodinesc... gandurile. Cat despre "cetatenia universala", mi-a inseninat ziua ideea. Multumesc frumos!
    @DANIIL: Multumesc mult pentru apreciere...mai ales ca e asa...ca de la un melc la...o mealca:)).
    Cat despre "Bucale" este un oras normal, cu oameni normali, cu istoria locuinda la fiece colt si pe alocuri cu agitatia unor pesti nemancati intr-un acvariu... Insa daca te cunosti inainte de a ajunge aici, valtoarea nu te atrage in mreje si descoperi esente care scapa multor priviri...
    @Dragos: Schimbarea ar trebui sa fie in sens evolutiv, insa nu pentru toti teoria se suprapune realitatii cotidiene:).
    Ca tot vorbeai despre studentie, am avut multi colegi care scapati de sub umbrela parinteasca au deviat cumplit de la drumul initial si putini au avut taria sa intoarca macazul...
    Probabil ca pe masura ce inaintam in varsta privirea devine mai rigida si radacinile mai greu de redimensionat... am auzit de multe ori pameni care ziceau ca nu se pot muta deoarece nu se pot "dez-radacina" din locul unde isi au vii si mortii... Ca si cum aceste aspecte ar asigura seva intru continuitate...

    Anna - cerand iertare pentru raspunsurile tarzii, insa promitand ca dupa aceasta noua mutare va reveni cu forte noi.

    Zi minunata tuturor!

    RăspundețiȘtergere
  7. @Dan Ioanitescu: Iti multumesc!!! O scot eu la vopsea curand:)...

    RăspundețiȘtergere