sâmbătă, 8 august 2009

Maramures - Reversul medaliei

De cand eram mica, am tot auzit oameni spunand fie ca nu le poti avea pe toate, fie ca nu exista perfectiune sau ca dupa soare apar norii si vitza-versa. Timpul mi-a demonstrat ca asa este, ca exista un echilibru in orice lucru, fapta, gand, indiferent de dimensiunile ori semnificatiile acestora.
Poate pentru consolare mi-am amintit asta, insa pe langa lucrurile minunate vazute si traite in Maramures (pe langa cele expuse ar mai fi Muzeul de Mineralogie de la Baia Mare si bazinele cu apa sarata de la Ocna Sugatag). Pentru Muzeu, cuvintele sunt de prisos, fotografiile graind de la sine:), iar despre imbaiatul in apa sarata, pot sa va spun ca este o senzatie fara egal...plutesti si tot efortul pe care trebuie sa il faci este sa iti reiei pozitia bipeda. Insa si mai ciudat este cand iesi din apa si iti descoperi povara trupului ce parca te sleieste de puteri. Este ca si cum ai descoperi gravitatia fara sa fi invatat la lectia de fizica despre legile ei...si ca si cum ai afla despre temnita trupului fara sa fi citit anticii greci inainte...
Si acum reversul medaliei...
Dupa cautari pe net pentru o cazare decenta in Ocna Sugatag (am ales acesta locatie pentru ca este cumva in centrul Maramuresului pe care doream noi sa il vizitam si ne-am zis ca decat sa ne plimbam cu cortul, mai bine ne asezam undeva si apoi facem trasee...) am gasit o pensiune draguta numita Crystal... arata superb, in stil rustic...parea curatica si avea tv, frigider si baie in camera..., pretul parea rezonabil si nu era nevoie de avans pentru rezervare.
Dupa un drum de 12 ore cu masina am ajuns la locul cu pricina, am dat de un loc frumos ce promitea un concediu de vis... Detinatoarea locului este o femeie care parea mana de otel intr-un invelis dragut si plin de blandete si intelegere...
Cand am ajuns noi nu prea mai era nimeni in pensiune, asa incat parea totul linistit si mirific... Am purces inspre hodina ceruta de drumul lung si obositor... insa somnul ne-a fost tulburat de un autocar plin cu turisti maghiari care pareau scapatati din jungla...zgomot de vesela scapata parca din maini, zbierate, usi trantite in ciuda parca... In fine, ne-am trezit si ne-am zis ca asta este, suntem in concediu si nu se merita sa ne enervam inutil... Am purces inspre apele sarate pe un drum serpuit si anevoios, insa ne-am linistit de bucuria miscarii in aer liber...
Am dibuit un soi de complex turistic insa in incercarea de a manca ceva specific zonei am esuat lamentabil deoarece se pare ca menu-ul inexistent sugera faptul ca menu-ul zilei era dupa pofta bucatarului sau stocul de alimente... Am mancat intr-un final o ciorba de burta destul de gustoasa...
Intorsi in camera am obervat ca furtunul de la dus era stricat, ca oglinda era sparta si presiunea de la apa inexistenta... Ulterior am aflat ca fusesera niste probleme cu apa, insa se remediasera...
Am hotarat sa ne relaxam vizionand programele favorite la tv, insa uimire din nou: putinile posturi existente nu se vedeau clar...
Insa oboseala si-a spus cuvantul si am adormit in speranta ca maine va fi mai bine, asteptand drumetiile visate...
Noua zi insa a inceput frust in jurul ore 6 dimineata, trezirea fiind provocata de batai puternice in usa cu geam a incaperii in care salasluiam:). Unul din oaspeti gresise camera...
Somnul insa nu a mai putut fi reluat deoarece cetatenii maghiari se imbarcau, cu tot cu urlete, zanganit si bufniturile aferente...
Am incercat sa nu ne stresam prea mult si am pornit in drumetii mai devreme...
Seara s-a incheiat chinuit, rugandu-ne sa curga apa care facea figuri daca erau mai multi utilizatori...simultan...
Urmatoarea zi a debutat tot cu zbierate, tropaieli aidoma unei turme de elefanti si trantit de vesela, insa la o ora rezonabila (adica cea la care ne trezim intr-o zi in care nu suntem in concediu:)).
Intr-o noua zi am mers la bazinele cu sare... incantator, insa dusurile de acolo au fost insuficiente pentru inlaturarea stratului de sare de pe trup...drept pentru care am purces inspre pensiune, mai precis inspre dus...care desigur abia picura si... la fel de sigur... era doar apa rece!
Insa cel mai straniu moment a fost ca in seara cand au inceput ploile, a disparut curentul... in toata statiunea! Si desigur, detinatoarea a doua pensiuni si cine stie mai ce...pline pana la refuz nu are decenta sa achizitioneze un generator sau ceva... ori macat sa aiba prezenta de spirit sa organizeze o...ceva in semn de politete macar...
Problema era ca romantism la lumina telefonului sau chiar a lumanarilor, pe banii si nervii nostri nu ni s-a parut foarte ortodoxa, asa ca urmatoarea zi am purces calea intoarsa, neuitand sa ne oprim in Baia Mare pentru ce ramasese de vizitat si recuperand suma aferenta zilelor ramase din sejurul infiorator intr-o pensiune care se muleaza perfect zicalei "pe afara e vopsit gardul, inauntru...leopardul":)).
In concluzie, recomand plaiurile Maramuresului cu cea mai mare caldura...am vazut locuri minunate, am intalnit oameni deosebiti, insa as recomanda hrana rece la purtator, rezerve de apa si fructe, lanterne, traseu clar stabilit pentru ca putini isi cunosc valorile locului (asa ca mai bine sa fiti pregatiti dinainte pentru trasee) si muuultaaa rabdare. Atentie, in week-end doar vreo 2 bodegi sunt deschise...in rest totul este incremenit...farmacii, muzee, piete...
Daca ajungeti in Ocna Sugatag va recomand sa serviti o ciorba de burta senzationala si o pizza delicioasa la restaurantul Pizza Vis.
Ce ar mai fi de spus... a! era sa uit..gulas am mancat abia cand am ajuns acasa si m-am opintit sa prestez conform unor indrumari de pe net, caci acolo, desi in toate listele de bucate este trecut, nimeni nu face...
Intoarsa in "lumea civilizata", am respirat usurata privind suvoiul zdravan al apei calde, am privind cu nesat emisiunile preferate si toate zgomotele care pana acum mi se pareau asurzitoare (boncanelile vecinilor, tropaielile vecinelor, zbieratele copiilor, latratul hoardelor de caini, caraitul unei pasari neidentificate inca) mi se par soptite in comparatie cu brambureala de la pensiunea/tensiunea Crystal...


Anna - parafrazand o zicala: frumos ii Maramuresu'...pacat ca este locuit:)

8 comentarii:

  1. Bine te-ai intors :) Ma bucur ca nu te-ai ratacit prin Tara de Sus :) si ai gasit drumul inapoi spre casa. In legatura cu experienta mai putin placuta de la pensiune, o alta zicala spune ca totul se-ntampla pentru un motiv anume...poate ca acel motiv era ca Maramuresul a vrut sa-ti arate si "salbaticia" sa :)Gandeste-te ca unii platesc bani grei sa fie bantuiti de niste fantome prin castele rasfirate pe colinele Scotiei, pe cand tu ai fost bantuita de turisti galagiosi la pret de all inclusive :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine te-am regasit:). Si eu ma bucur ca nu am ramas atarnata intr-o lume oarecum ostila:)). Nu regret insa nimic...locurile au fost minunate, iar lipsa de hodina si nervii intinsi nu au facut decat sa m agrabeasca spre o casa pe care o consider acum mult mai...prietenoasa. Deci...tot raul spre bine:). Cat despre bantuielile de pe alte meleaguri...aia macar stiu la ce se duc:)), pe cand noi am pozat in invitati la surprize-surprize:)).
    Multumesc de gand si o zi minunata iti doresc!

    Anna - cu auzul estompat... asteptand alte simturi mai...treze:))

    RăspundețiȘtergere
  3. Se pare ca acesta e paradoxul tarii noastre dragi...o frumusete in adevaratul sens al cuvantului, dar care ne facem sa ne dam cu capul de pereti cand vine vorba de servicii si organizare...asta e viata...bine ai revenit:)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Rappa_ru': Bine te-am regasit:). Din pacate ai dreptate, insa mi-as dori ca intr-o zi sa traiesc intr-o tara (a mea de preferat!) in care minunatiile sunt frumos valorizate, iar oamenii performeaza cum le-ar place lor sa fie tratati... Dar pana atunci mai este cale lunga, caci treaba cu "las-o ba, ca merge-asa" pare inradacinata in constiinta celor multi...

    Anna - gandind ca sa faci bine iti ia putin, dar dureaza enorm...

    RăspundețiȘtergere
  5. Toti vedem uratul inainte de a descoperi frumosul...oare de ce?
    Daca ar exista numai Frumosul ti-ai da seama ce inseamna Urat?
    Daca toti ar Iubi, Ura ar mai exista?
    Toate fac parte din acelasi amalgam cosmic, si trebuie privite la fel.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Ultimus Romanorum: Nu stiu daca toti vedem uratul mai intai, insa stiu ca uratul lasa urme adanci. Poate din pricina feed-back-ului sufocat ori chiar incremenit in proiect, poate din pricina energiei provocate care lasa o bresa cu slaba putere de cicatrizare...
    In trecerea prin viata am invatat ca oamenii complexati observa din prima defectele celor din jur (probabil ca mecanism de aparare a unui ego subrezit), pe cand oamenii... senini si impacati observa Binele chiar si cand el este ascuns vederii celorlalti.
    Si eu pledez sa zicem pentru echilibrul de forte, pentru echidistanta si armonie, observand in jur ca totul este in balans cu dublul tenebros fara de care nu poate exista plenar. Insa ma intreb inca daca noi am inventat "coincidentia oppositorum" in chip de scuza ori ea pre-exista?

    Anna - Intrebandu-se cati pot privi/simti la fel o mangaiere, intr-un ceas potrivnic si o palma usturatoare in acelasi moment...

    RăspundețiȘtergere
  7. Mai bine ca nu am dezvoltat turismul ca celelalte tari "civilizate".
    Turismul necivilizat romanesc ar fi s-ar fi imprietenit cu cel maghiar si l-ar fi eliminat pe cel civilizat occidental.
    Poate numai cei carora le place sa revada primitivismul la el acasa sa fie atrasi.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Dan Ioanitescu: Cand plaiul minunat este umbrit de oameni nepasatori, e ca si cum o femeie ar fi neasemuit de frumoasa dar gaunoasa cu sufletul...

    Anna - sperand ca intr-o zi locuri gen Maramures, Moldova, Bucovina, pesteri, saline si alte atractii care iti rapesc graiul de atata bucurie sa fie valorizate sau macar grijite decent...

    RăspundețiȘtergere