duminică, 12 iulie 2009

Parabola gandurilor calatoare

In ultimul timp, desi am trait fapte uratele si costisitoare, atitudinea in fata intamplarilor de acum s-a modificat fata de atitudinea pe care probabil as fi avut-o in urma cu cativa ani.
Consideram ca daca pateam ceva rau sau trist se intampla pentru ca eu gresisem undeva, ca mi se dadea o lectie, ca plateam practic pentru o lacuna personala.
Acum insa observ ca in fata unui act in urma caruia orice om ar suferi, primul meu gand este ca de fapt am ferit un alt mare rau... Cred ca incep sa inteleg ca putine lucruri sunt cu adevarat valoroase si ca as prefera sa pierd aproape toate aspectele materiale decat sa fiu privata de sanatate, Iubire si armonia celor din jurul meu.
Mi-am amintit de un e-mail pe care l-am primit acum ceva timp, cu o parabola care ilustreaza mult mai bine decat cuvintele mele sarace in sensuri imaginea pe care doream sa o surprind.
Erau odata doi ingeri calatori,care s-au oprit sa-si petreaca noaptea in casa unei familii instarite. Familia a fost rea si a refuzat sa-i lase pe ingeri sa innopteze in camera de oaspeti. In schimb, le-a oferit o camaruta in subsol. In tip ce isi faceau paturile,ingerul cel batran a vazut o gaura in perete si a reparat-o imediat. Cand ingerul cel tanar l-a intrebat de ce, celalalt inger i-a raspuns:” Lucrurile nu sunt intotdeauna ce par a fi. In noaptea urmatoare ingerii au ajuns sa se odihneasca in casa unui om foarte sarac, dar foarte ospitalier,taran ce locuia impreuna cu sotia lui. Dupa ce au impartit cu ei putina mancare ce o aveau, i-au lasat pe ingerii sa doarma in patul lor, unde se puteau odihni in voie. Cand s-au trezit a doua zi,ingerii i-au gasit pe taran si pe sotia lui plangand. Singura lor vaca al carei lapte era singurul lor venit, murise pe camp. Ingerul cel tanar s-a infuriat si l-a intrebat pe cel batrin, cum se poate intimpla un asemenea lucru? “Primul om avea tot si totusi l-ai ajutat”, a spus el. “A doua familie avea atit de putin,dar era in stare sa imparta totul,si tu i-ai lasat vaca sa moara.”“Lucrurile nu sunt intotdeauna ce par a fi”, i-a raspuns din nou ingerul cel batran.“Cind am stat in subsol am observat ca in gaura din perete era depozitat aur. De vreme ce stapanul era obsedat de lacomie si era incapabil sa-si imparta bogatia cu altcineva, am astupat zidul ca sa nu o mai gaseasca. Noaptea trecuta cind am dormit in patul familiei de tarani, ingerul mortii a venit dupa sotia lui. I-am dat in schimb vaca.
Voi cum reactionati in fata unei pierderi materiale?

Anna - uimita cum un obiect poate disparea pur si simplu, insa amintindu-si de alte lucruri care au rasarit la fel de spontan... din nou echilibru...

4 comentarii:

  1. "Banii n-aduc fericirea, numarul lor da" :) Nu m-am nascut nici bogat, nici sarac, insa intamplarea a facut ca m-am aflat de multe ori in compania celor care aveau mai mult ca mine, si ca orice copil m-am intrebat eu de ce nu am. Mi s-a spus ca trebuie sa ma raportez la cei care au mai putin decat mine, in loc sa ma gandesc la neajunsurile in comparatie cu altii. E frumos sa vezi partea plina a paharului, dar uneori greu de facut...Intr-o zi ascultam un prieten plangandu-se de faptul ca a cunoscut multe fete materialiste si detesta aceasta trasatura la oameni. M-am gandit atunci, poate si din placerea de a-l contrazice :), ca nu exista motive mai bune sau mai rele pentru care cineva sa aleaga sa intre intr-o relatie sau sa refuze pe cineva. Pana la urma cu ce ma incalzeste ca o fata m-a refuzat pentru ca ma considera urat, sau prea scund, sau prea plicticos, si nu din cauza situatiei financiare. Fiecare om isi imagineaza fericirea in felul sau. Important e sa ti-o gasesti :)

    RăspundețiȘtergere
  2. @Dragos: Mai era una draguta..."Banii nu aduc fericirea, dar o intretin". Personal tin sa infirm treburile astea, dat fiind ca am fost fericita si fara un chior in buzunar... Sau poate ca lipsa unui preaplin financiar m-a facut sa imi crosetez niste valori independente de portofel. E drept insa ca au fost vremuri cand as fi schimbat bucuroasa un covrig cu un ecler sau o amandina, insa acest aspect nici nu m-a incrancenat, nici nu m-a intristat, pentru ca nimeni nu m-a oprit sa imi fac "un rost", sa fiu in varful piramidei. Atata timp cat am ales un drum, ma bucur de frumusetile sale. In ocaziile in care am privit la drumul altora, am observat ca este altfel, nici mai bun, ci dimpotriva... de multe ori mai trist, din pacate. Banii nu pot asigura o sanatate de fier, o viata fara sfarsit, o iubire ca in povesti sau o armonie deplina, asa incat am invatat sa ma intind cat mi-e plapuma si sa inchid geamul daca mi se face frig:)).
    Apropos de materialism, nu stiu ce sa zic, este totusi deranjant ca cineva sa te placa doar pentru contul tau la fel cum ar fi ciudat sa te placa doar pentru frumusetea exterioara, inaltime, culoarea ochilor sau a parului... Dar cred ca fiecare suflet (cu trupul aferent, desigur:)) isi afla la un moment dat perechea intru Destin.
    Iar fericirea intr-adevar, nu cred ca este aidoma unui pat al lui Procust, ci se poate chema felurit, in functie de lipsurile sau plusurile fiecaruia dintre noi...
    Iti doresc sa traiesti exact implinirile pe care le astepti si le meriti din plin!

    Anna - imaginandu-si o lume in care valoarea ar constitui-o zambetele castigate si nu hartie sau metale:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Wow...ai reusit sa ma pui pe ganduri cu parabola aceasta...foarte inteleapta:)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Rappa ru': Ma bucur ca ai darul gandirii si capacitatea de a contempla idei. Si mie mi-a placut mult parabola ingerilor calatori si nu stiu daca e bine sau nu (dar oare conteaza?), insa de cand am citit-o prima data, mereu cand trec o cumpana cuget aproape "engramatic" la faptul ca cine stie ce alt rau am ferit...

    Anna - multumind pentru echilibru legilor firii.

    RăspundețiȘtergere