miercuri, 22 iulie 2009

Fetei mele, nenascuta inca... (primul nivel)


Draga mea Valeria - caci asa te vei fi numind cand si daca te vei hotara sa apari in viata mea
Iti scriu aceste randuri din teama ca uitarea sa nu se aseze peste ele si, amnezica poate, sa iti indrug minciuni care te vor conduce pe drumurile vietii spre nicaieri...
Iti voi scrie despre Viata, despre Iubire, despre Timp, despre Oameni, despre valori...dar si despre deziluzii, Moarte, Vid si lipsa de repere...
De cand vei fi inca micuta, iti vei dori lucruri pe care alti copii le au deja. Sper sa inveti sa alegi ce iti este necesar cu adevarat si mai sper sa te pot invata masura lucrurilor... de exemplu cat dureaza o pereche de pantofi de la magazinul din colt fata de o pereche de pantofi creati de nu stiu cine, vs. ponderare si bogatie interioara. Nu ma intelege gresit...iti voi asigura confortul material necesar unei dezvoltari armonioase, insa daca vii si-mi zici ca Mandita are nu stiu ce telefon sau suvite sau blugi de la nu stiu ce firma, sigur o sa ma gandesc destul de mult inainte de achizitie. Si la fel de sigur te voi intreba daca mereu o Mandita iti va fi model si referinta in societatea in care traiesti, daca Mandita e cu adevarat fericita doar prin simpla posesiune a unor lucruri care se deterioreaza in timp... Sper sa cumpanesti bine...parca iti si vad fatzuca putin incruntata care se va destinde dupa un timp, cand voi sti ca incepi sa intelegi ca suntem ceea ce alegem sa fim.
Unii aleg sa fie sclavii trenei modei, alti aleg sa fie...ei indiferent de invelis. Sper sa intelegi ca este foarte usor sa achizionezi o rochie, dar trebuie sa stii sa o si porti...si va mai trebui sa stii ca rochiile se rup, insa valoarea ramane... si ca o fetita poate fi minunata si imbracata intr-un trening daca e ea insasi.
Unii iti vor spune ca esti frumoasa, altii ca esti uratica...unii iti vor spune ca esti isteata, pe cand altii iti vor spune ca esti prostuta. Sper sa inveti repede sa stii cine esti si sa nu te impresioneze exagerat nici laudele, nici cuvintele urate.
Sper sa nu fac mutl caz la primele injuraturi pe care le vei repeta aidoma unui papagal micutz si frumos..., sper sa te fac sa intelegi ca poti alege cuvintele prin care sa iti domolesti furia.
Mi-ar place sa iti imparti jucariile cu ceilalti copii decat sa ravnesti tu la ale altora si sa rapesti bucuria jocului unor copii care nu au nici pe jumatate din cat vei avea tu.
Sper sa iti placa jocul alaturi de ceilalti si sa inveti ca pierzand o partida poti castiga o alta mai semnificativa. De exemplu, s-ar putea sa fie copii care se misca mai greu sau pricep mai lent regulile si nu au castigat inca niciun joc, desi depun efort considerabil... Sper sa ai intelepciunea sa pierzi uneori in fata lor, castigandu-le astfel zambetul victorios, datator de sperante frumoase si drepte. Sper apoi sa dovedesti sa alegi intre mila care nu poate fi temelie pentru nimic bun si afectiune, blandete si intelegere.
Nu vreau sa devii cea care mereu sta la coada, lasandu-se pe ea la sfarsit,insa nu mi-ar place sa fii nici din acelea care bat cu pumnul in masa si isi urmeaza fara scrupule interesul propriu.
Sper sa nu plangi din orice si sa nu parasti copii, ci mai degraba sa te retragi sau sa incerci sa rezolvi o problema, in functie de caz.
Cand vei mai creste putin si vei merge la scoala - caci sper sa te sar de gradinita (pentru ca vei fi prea mica dupa parerea mea pentru a spune Nu! inocularilor), sper sa iti placa ce vei afla si sa iti selectezi repede domeniile de interes, fara a le lasa pe celelalte sa iti treaca pe langa urechi...
Sper sa iti placa literele si sa intelegi ca un vocabular bogat iti va permite sa te exprimi mai usor deschizandu-ti orizonturi diverse...
Sper sa iti placa si cifrele si sa intelegi strafundurile codificate care se ascund dupa formele lor.
Sper sa iti placa sa intelegi lumea si viata din prisme diferite, desi in prima faza ti se va parea ca ai mai putin timp pentru joaca. Ma rog sa nu imi zici dupa prima zi de scoala textul cu...ok, am vazut despre ce-i vorba, maine nu ma mai duc..., pentru ca imi va fi greu sa iti explic de ce trebuie sa te trezesti dimineata, sa stai 4/6 ore cu fundul pe un scaun incomod, in praf de creta si poate printre oameni blazati sau plicticosi. Sper sa nu iti spun ca "asa trebuie!". Poate iti voi spune ca e un joc...jocul de-a viata... un joc in care toti trebuie sa ne ghicim locul...insa pana il aflam, trebuie sa trecem niste etape, alaturi de altii copii, cautatori si ei. Din pacate din jocul acela vei iesi cel mai devreme peste vreo... 12 ani. Apoi mai pot fi vreo 3-4-5-6 ani... poate mai mult...sau poate mai putin... tu vei sti mai bine.
Cu drag, Anna - pregatind material pentru un nou tur:).

4 comentarii:

  1. Am citit cu mare atentie si fascinat aceste postari legate de Valeria...ce pot sa zic...parca mi-au trecut cei 17 ani si 8 luni prin fata ochilor. Jos palaria si iti doresc sa ai o fiica exact asa cum iti doresti. Domnul sa ne binecuvanteze pe toti:). Multumesc pentru pacea interioara pe care mi-ai indus-o cu aceste articole:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu iti multumesc pentru bucuria adusa in dar de vorbele tale.
    Iti doresc multi si fericiti ani, in care libertatea (impreuna cu responsabilitatea) sa iti fie calauza, decenta pavaza, iar veselia si implinirile - tovarasi de drum nelipsiti!

    Anna - zambind deja si devenind aproape indiferenta doctoriilor si starii gripale:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna seara Anita!


    Leagan pentru toata copilaria


    Pune-ti, copile, capul pe perna,
    Te-asteapta vise, prunc adormit,
    In vise viata este eterna,
    Cu ceruri blande si fara sfarsit.

    Ce stii tu-n lume cate se-ntampla,
    Nici nu e bine tu sa le sti,
    Lumea-ngenunche la a ta tampla,
    Si, langa tine suflet, cor de copii.

    Astazi, copile, eu iti dau paine,
    Tu painea asta o musti firesc,
    Ce-ti dau eu astazi tu-mi vei da maine,
    Eu, leganandu-te, imbatranesc.

    Trupul tau fraged ca un mesteacan
    Sa se indoaie gales in somn,
    Ca sa cresti mare, plang si te leagan,
    Copile dulce, prea tinere domn.

    La geam lumina lunii ti-o scapar
    Luminii tale sa-i dau ecou,
    Dormi, fericitule, ca eu te apar,
    Ca eu in tine ma nasc din nou.

    Capu-l pe perna pune-l, copile,
    Totul e bine, ai tai sunt vii
    Si mai au viata si mai au zile,
    Sa crezi ca pururea ei vor trai.


    Mama si tata tie-ti vor face
    Leagan de stele si de ninsori,
    Sa-ti fie bine, sa dormi in pace,
    Sa ai lumina la ursitori.

    Pune-ti, copile, capul pe perna,
    Dormi si viseaza bunul tau vis,
    Ca-n vise viata este eterna,
    Visul e lumea ce eu ti-am promis.

    Pat de rachita mirositoare,
    Leagan albastru si-ncondeiat,
    Pentru copilul care rasare
    Si-ai carui ochi ritmul lumii il bat.

    Mama te leagana, vegheaza tata,
    Somnul ti-l apara ochi parintesti,
    Dormi si viseaza ca lumea-i gata
    Si te asteapta numai sa cresti.

    Mie-mi trec anii, tie-ti vin anii,
    Poate ca maine iti va fi greu,
    S-accepti ca astazi eu ti-am spus nani,
    Dar nani-nani, frumosul meu.


    Sper sa iti placa!

    RăspundețiȘtergere
  4. @Ela: Buna sa iti fie inima, copil frumos!
    Iti multumesc din suflet pentru acest gest minunat!
    A. Paunescu are unele poezii ca faldurile perdelelor vaporoase mangaiate de zefirul tineretii... sau ca ploaia de vara...sau ca lacrimile line ce izvorasc din lumina...

    Anna - Multumind Cerului ca s-a inventat Poezia si multumind Prietenilor ca o mai impartasesc...

    RăspundețiȘtergere