img5.jpg)
Canicula a anihilat orice intentie de adiere... totul pare incremenit, inlemnit fie de uimire, fie de teama de a nu se pravali disolutiei parca... Cred ca si ingerii...si vazduhul... chiar si maruintaiele Gheei zac aidoma unui instantaneu din care nimic nu se poate repune in miscare..doar globi oculari zvacnesc dureros din timp in timp...
Oamenii par personaje dintr-un film fara sonor, iar privind natura parca asteptam furtunile de nisip si aparitia camilelor. Lancezeala si-a intins patina peste culori, sunete si motricitate. Perceptiile se modifica, sangele parca imi clocoteste in teasta pe care as dori-o intr-un congelator ambulant, iar pulsul bubuie artera neincapatoare parca...
Nu stiu daca incalzirea globala, determinarile sistemului solar sau indiferenta au trunchiat anotimpurile in ritmul carora am crescut, insa as vrea enorm sa fie la fel...sa ninga exact in lunile iernii, sa fie cald exact pana sub limita sleirii, sa am timp aproape sa ma satur de notele vesele ale primaverii si de cele melancolice ale toamnei...sa nu se suprapuna florile de cais peste ghioceii care nu prea mai sunt zgribuliti de mantaua zapezilor decat in amintiri.
Mi-e dor de fulgi mari si lenesi, de imaculare si oameni de zapada...
Mi-e dor de tranzitii dezmeticitoare in timpul carora si organismul meu parca altfel reactiona in functie de anotimp...
De ceva timp ma simt de parca traiesc pe un fus orar diferit. Desi stiu ca ar trebui sa fie totul alb...verdele imi transpare retina si copacii infloresc parca toti odata...
Desi stiu ca ar trebui sa fie primavara, sa port papucei cu putin toc, poncho-uri semi-calduroase, taioare si esarfe, trec parca din ghete in sandale, de la palton la rochite subtiri.
Cand stiu ca e vara si astept ploile in torente, insa caldute si prietenoase, traiesc de fapt dimineti si pranzuri toride, apoi seri extrem de racoroase, cu ploi dusmanoase printre fulgere si tunete amenintatoare...
Cand astept sa imi lipesc de geam nasul pentru a ma bucura de linistea anotimpului ploios, cand astept curatimea asfaltului inundandu-mi narile letargice, descopar lapovite pline de stangaciile intrusului...
Sunt oare eu defazata sau anotimpurile si-au reorganizat imparteala lunilor uitand sa anunte decalarea si trupurilor noastre plapande?
Retraiesc mirarea primei dati cand am observat Soarele si Luna impartind acelasi cer in orele unei dimineti. Toate legendele cu vesnica discodie dintre cei doi sau dimpotriva jocul interminabil "de-a prinsa" lasau un gol interogativ in memoria mea. Am inceput sa inteleg ca astrii stralucind fie ziua, fie noaptea nu sunt print si printesa...apoi am aflat treaba cu sistemul solar, univers si alte alea. "Schimbare sa fie, dar sa stim si noi".
Stiu ca "totul curge", insa parca se modifica albia de la o zi la alta, din ce in ce mai frust si cu peisaje bizare.
Si voi resimtiti natura reinventata din mers, fara faze de platou?
Anna - esuata in cautarea unei oaze...
Nu sunt eu prea batran(ca sa zic asa), dar si mie mi se pare ca mersul lucrurilor de o vreme incoace s-a cam dereglat...cand eram si eu mai mic, altfel pareau toate, acum ma uit la genratiile care vin tare din urma...nici nu stiu ce mai inseamna adevarata copilarie, joaca pe afara, natura, etc...cred ca sunt printre ultimele 2-3, daca nu chiar ultima generatie care mai stie cum sa era sa fii copil...imi place blogul tau Anna, subiectele sunt interesante si se pare ca tocmai te-ai ales cu un nou cititor;))
RăspundețiȘtergerefrumos spus. Felicitari
RăspundețiȘtergereAsa este... PC -ul si desenele animate din ce in ce mai ciudate au luat loc socializarii si jocurilor in aer liber. Apropos de copilarie, ma surprinde incartiruirea de la varste fragede in institutii destinate "educatiei". Sa ma astept ca la un moment dat sa nu mai existe decat o perioada foarte scurta intre nastere si "inregimentare" in legi si reguli stricte? Ma gandesc la G. Orwell din ce in ce mai mult si sper sa am puterea sa-mi invat copii sa discearna singuri si sa aleaga liberatea... spiritului macar:).
RăspundețiȘtergereIti multumesc pentru vizita, pentru interes si intelegere si te mai astept:).
Anna - fugind cu gandul la jocurile copilariei
@Sorin DiRokko: Iti voi multumi eu, desi nu am ceritudinea ca mie imi sunt adresate vorbele tale:).
RăspundețiȘtergereO zi mai racoroasa!
Anna
Am venit sa-mi torn tzarana-n cap!
RăspundețiȘtergereNostalgia copilariei o traim cu totii. Timpul era dilatat, vacantele lungi....senzatiile foarte puternice... lumea o priveam de jos in sus iar natura de foarte aproape, pentru ca eram mici-pitici si lumea diferita.
Toate erau diferite.
Ai talent literar... ai incercat ceva?
@Dan Ioanitescu: Nu stiu daca e doar nostalgia fireasca a unui Timp trecut sau e si tristetea schimbarii parametrilor de la o generatie la alta... nu rezist evolutiei, insa inteleg altceva prin evolutie decat trecerea pur si simplu la o alta etapa... Intr-adevar toate s-au schimbat si din pacate nu imi pare ca au o traiectorie ascendenta:(.
RăspundețiȘtergereCat despre cum priveam lumea, imi aduc in minte ca pana la finele facultati traiam intre vacante...dupa alinierea in "campul muncii" timpul se imparte intre concedii:).
Referitor la talentul literar, iti multumesc pentru apreciere, insa inca nu stiu daca as putea spune ce nu s-a spus inca...sau daca as putea spune altfel ce deja s-a spus.
Daca va fi Timp pentru aceasta manifestare, sunt sigura ca voi fi pregatita la un moment dat, insa pana atunci exersez in acest jurnal virtual, ostoindu-mi astfel nevoia de a scrie si a impartasi ganduri, fapte, vise...
Anna - gandind la "Narcis si Gura-de-aur" (H. Hesse).