img5.jpg)
Ce as face daca maine as avea 500.000 de euro?
I-as folosi exclusiv pentru mine? Mi-as imbogati sufletul sau imaginatia petrecand timp infinit in teatre, cinematografe, vernisaje si lansari de carte, achizitionand opere de arta sau biblioteci pana la cer? Mi-as cumpara o casa? O masa noua? As planta paduri sau as popula lacuri? As face astfel incat eu si ai mei sa nu mai munceasca vreodata? As cumpara masini? As face un sat pentru copii orfani? Sau pentru mame maltratate? As face lobby tarii mele prin foruri surde si mute in fata unor realitati? Mi-as ajuta prietenii sa isi atinga teluri? As face un sanatoriu pentru batrani si copii? As face o scoala pentru parinti? As calatori unde pana acum doar cu gandul am fost? As darui multi bani ca oamenii sa faca ce doresc cu ei?
Unora le-as lua profesori de dans, altora le-as procura antrenori de inot...
Pentru unii as invata sa navighez, pe altii i-a trimite inspre Luna...Cum ar trebui sa fie asezate cel mai bine lucrurile astfel incat sa evit alienarea din peisaj? Ratacirile mele, tulburarea celorlalti...
Pentru unii as invata sa navighez, pe altii i-a trimite inspre Luna...Cum ar trebui sa fie asezate cel mai bine lucrurile astfel incat sa evit alienarea din peisaj? Ratacirile mele, tulburarea celorlalti...
Poate as crea un blog unde oamenii sa isi puna visul intr-o speranta... Insa cum as putea selecta? Sau cu ce drept? Cat mi-ar lua oare toate acestea? As pierde sau as castiga incercand sa realizez masura lucrurilor?
Ar fi drept sa infiintez o academie de vise apoi sa le spun candidatilor ca sunt poate 100 pe loc?
Din pacate se pare ca nu as fi tocmai pregatita sa am atata banet, caci este clar ca nu as sti sa dispun intelept de ei:(... Cred ca de aceea ma evita sistematic...
Dar tinand isonul unei postari din ziua de ieri apropos de finante, voi face un efort de imaginatie si voi incerca sa divid suma respectiva daca sa zicem maine m-as trezi pe un morma de hartii mirosind a U.E....
In primul rand as achita toate ratele membrilor familiei mele, apoi mi-as cumpara toate cartile autorilor favoriti... Voi ajuta trei oameni talentati si care nu au avut inca norocul meu... sa urle lumii ca exista...sa isi faca publicitate, sa isi tipareasca opera, sa isi expuna tablourile, sa isi faca auzita muzica, jocul... sa dea curs chemarii...
As calatori 1 luna, 1 an, pana mi s-ar parea ca nu ma mai atrage drumul lung si necalcat inca...
Mi-as surprinde apropiatii cu...ce stiu sigur ca si-ar dori...unora o casa gata de mutat in ea, cu ceardac si balansoar... altora un teren in tinutul elfesc, altora le-as darui un scop infiintand o scoala, altora le-as alina anii si singuratatea punandu-i in mijlocul unui local pentru cei de o seama... unora le-as da bani pentru cosmetizarea exterioara, altora le-as darui posibilitatea aripilor interioare..unora le-as oferi sansa sa isi infranga o fobie... altora impliniri de calatorie... unora bani pentru nunta, altora tratamente, altora proteze sau grefe...unui om as darui un Lamborghini, pentru altul as cumpara un elicopter... un teren de tenis, un loc de veci...sansa unui monopost in Formula 1...
Insa as infiinta o singura regula... pentru ca fiecaruia as oferi bani mai multi sau mai putini dupa nevoi, rugamintea cu rang de imperativ ar fi ca fiecare dintre cei ajutati sa mai ajute la randul lor cel putin o persoana. Insa nu e chiar ca in filmul acela cu ideea de a darui mai departe, ci mai mult as dori sa fie gen "Daruind vei dobandi"... Se poate insa ca finalul sa fie acelasi... minunat...
Nu mi-as permite cuvinte mai mari decat as putea infaptui... facand insa un calcul primar, nu stiu daca mi-ar ajunge banii, asa ca probabil as investi mai mult timp si energie creatoare pentru infaptuirea altor vise...
De ce?
Este simplu...pentru ca unul din Visele mele este sa ajut cat mai multi oameni...
Prea mult rau, prea putin Bine si mi-e dor de un mijloc echilibrand...macar pentru un timp scurt mi-ar place sa vad doar fete inundate in zambet, implinire si credinta...
Voi ce ati face cu aceasta suma?
Anna - gestionara deplorabila poate, insa visatoare incurabila:)
Pentru a iti ostoi nevoia de a ajuta nu vei avea niciodata suficienti bani pentru ca oricum pentru unii oameni nu banii sunt ceea ce le lipseste, pentru altii un astfel de dar neasteptat le-ar rapi visul tocmai prin implinirea acestuia, uneori lupta continua de a iti implini un vis e mai importanta chiar decat realizarea acestuia. Ce e mai important cred e ca aceasta dorinta sa fie ca in continuare pentru tine un suvoi ce revarsa caldura, apropiere sufleteasca, compasiune, sprijin, alinare,... catre toti cei carora le poti atinge viata chiar si pentru o clipa. Important e sa iti tii ochii si sufletul deschis, pentru ca ceea ce poate face uneori un gand chiar si nerostit cuvinte sau in fapte nu poate fi egalat de orice suma de bani pe care ai darui-o lumii tale.
RăspundețiȘtergereCred ca pe toti ideea de a avea multi bani ne ajuta sa ne imaginam diferita modalitati de a ne indeplini dorintele, de a ne ajuta pe noi sau pe altii. Cred pe de alta parte, ca oricat de multi bani ai avea, ei sunt mereu insuficienti. Nevoile oamenilor tind sa fie nelimitate. Altfel, cum s-ar explica felul in care unii excentrici irosesc averi de sute de milioane in cativa ani. Daca as avea 1 milion de euro sau 10 milioane, as dori ca banii sa nu ma schimbe. Sa nu devin un pseudo-zeu care traieste cu impresia ca existenta sa e o binecuvantare pentru cei din jurul sau...Un investitor onest care baga bani in fotbal, cum se exprima nonsalant patronii cluburilor din Romania :) Oare in tarile mai dezvoltate cu familii care au mostenit averi din tata-n fiu exista acest concept ca cei care impart bani altora sunt niste sfinti? Exista pe alte meleaguri ideea ca cei care au acumulat foarte multi bani au o datorie morala fata de comunitatea din care fac parte si care i-a ajutat sa ajunga acolo, pentru ca nimeni nu castiga singur, doar are impresia ca singur a reusit sa obtina totul. Cineva mai intelept decat mine mi-a spus odata ca oamenii fericiti sunt mai generosi decat cei necajiti, pentru ca lipsa grijilor le permite sa se gandeasca si la altii... Ar trebui ca toti parvenitii sa se transforme in filantropi. Oare ce-i impiedica? Probabil ca au aflat ca, pana la urma, banii n-aduc fericirea :)
RăspundețiȘtergere@Andreea: Treaba cu un Vis de-al meu de a ajuta oameni era doar un apendice sa zicem al ideii principale care se voia un exercitiu de imaginatie. Nu am acesti bani, habar nu am daca ii voi avea vreodata si daca mi i-as dori, insa ma gandeam in ipoteza in care i-as avea, ce as face cu ei. Atat.
RăspundețiȘtergerePot ajuta oameni si cu o ureche atenta, un suflet deschis, un zambet, o mangaiere, o asteptare, un gand sau gest, insa iti dai seama ca aluia care isi doreste fericire si atat...fara a numi aceasta implinire nu ii poate oferi nimeni... nimic...insa celui care stie ce vrea...si vrea un ceva palpabil pentru care ar lupta fara sorti de izbanda, ti-e clar ca un ajutor nu i-ar stirbi implinirea. Ma gandesc aici la oameni care nu isi permit operatii costisitoare, copii care nu au bani de studii...oameni care nu au o casa..si nici perspective...Personal, daca maine mi-ar da cineva o casa in chip de cadou, nu cred ca l-as privi chioras gandandu-ma ca de fapt o facut-o pentru nevoia lui de a simti Bine ajutandu-ma pe mine sau ca ce nasol!... eu pentru ce o sa mai ma sacrific? Din ce motive voi mai lacrima si cum imi voi mai storcosi neuronul pentru a gasi modalitati de achizitie? Cred ca, pastrand proportiile Visului, nu in toate situatiile e mai important drumul sau mai mult...ca doar acesta conteaza...ci cred ca ar fi mai interesant a ne focusa actul dorintei spre treburi realizabile cu mijloacele si resursele proprii... sa atingem tel dupa tel, nu doar sa orbecaim de multe ori aidoma unor bezmetici spre un Vis pe care il stim prea departe pentru inaltimea noastra si pentru toate scarile puse cap la cap... De exemplu, as putea visa sa calatoresc pe Marte, insa nu cred ca as supravietui iesirii din atmosfera Terrei, asa ca decat sa ma lupt cu... cine? Caci nu stiu cine mi-a facut inima sau neuronul mai...bicisnici asa:)... Mai bine imi visez implinirile terestre si lupt pentru ce pot realiza. Nu e chiar ca aia "Mai bine te multumesti cu ce ai decat sa visezi ce nu poti avea vreodata", insa cred ca tangential tot se imbina pe undeva...:).
Anna - chiaunita de caldura si poate incoerenta printre...picaturi:))
@Dragos: Dorinta de a ajuta nu cred ca ne altereaza simtul orientarii in spatiu, timp si printre valori... Ideea era sa ne jucam cat de cat serios cu niste bani pe care oricum nu ii avem... insa cred ca nu s-a inteles aspectul ludic al problemei, insistand pe exemple de oameni bogati care poate ca nu fac cele mai... firesti alegeri.
RăspundețiȘtergereEste frumoasa dorinta pe care o expui...cea de a nu deveni un Celalalt distorsionat de contul din banca...
Mai spui ca "Cineva mai intelept decat mine mi-a spus odata ca oamenii fericiti sunt mai generosi decat cei necajiti, pentru ca lipsa grijilor le permite sa se gandeasca si la altii"...dar asta nu este cumva doar daca eu invat o detatsare de fapt? O stare de fericire nu cred ca anuleaza grijile cotidiene dandu-ne timp. Fericirea poate insemna astfel ca eu imi sunt egala oriunde, alaturi de oricine si in orice situatie, nu-i asa? In cotidianul zbuciumat, cred ca este complicat sa fiu complet detatasata de imprejurul meu, dobandind o impacare absoluta cu toti si toate si apoi gasind resurse de a ajuta fara tulburare pe ceilalti.
Poate ar trebui sa ne ferim de parveniti, caci ideea nu era ca un hot sa faca gestul interogat de mine, ci un om simplu..., cu dorine Si Vise neostoite inca:).
Anna - grabita si cu multe nerostiri in asteptare:D
Nu m-am gandit asa departe pana acum...cert e ca daca e sa "pice" un noroc din asta imens pe tine, e greu sa mai gandesti la fel cum o faceai inainte. Si eu gandesc tot cam la fel ca tine cand vine vorba de a face bine si altora, pentru ca pana la urma, dar din dar se face rai, dar dincolo de bani si aspectele materiale, eu zic ca putem fi buni si putem avea credinta zi de zi...cum imi place mie sa spun...totul pleaca din interior:)
RăspundețiȘtergere@Rappa ru': Intr-adevar, asa cum toate postarile sugereaza, s-ar putea sa fie greu sa iti ramai egal dupa o astfel de intamplare, insa nu imposibil.
RăspundețiȘtergereSi da, ar fi minunat sa fim buni, atenti la ceilalti si dispusi intru ajutorare indiferent de puterea financiara de care dispunem, caci asa cum ziceau si ceilalti, s-ar putea ca in cazul unora banul sa nu fie scop in sine ci doar mijloc.
Anna - gandindu-se sa fie mai atenta cu jocurile propuse, dar hotarand totusi sa inlature auto-cenzura in afirmarea libertatii:)