vineri, 4 iunie 2010

Casa mea de vis si iubire...

Casa mea de vis si de iubire, arata cam asa:     
 
Inlauntru miroase a lemn fraged, a soapte de vant caldut, a iasomie la un pas, a busuioc la altul, a trandafir la urcat, a scortisoara la coborat...

 

Casa mea are ferestre orientate doar catre un viitor luminos, senin de cer si sentimente frumoase.
In rame sunt incifrate vise de flori, trairi line si duioase, povestile bunicului si cantecele bunicii, culorile veseliei, iubirii si vietii.

 
Camerele sunt plapande din perimetru dar puternice prin trairile emanate, certitudini si reverii dulcege...
 
Totul imi aminteste de mine, de noi...de intamplari hazlii, romancioase si pline de magie...
Magic este aproape tot in casa mea. Lucrurile discuta intre ele, plantele danseaza, cateii fac de mancare, fluturii schimba peisajul din tablou in fiecare zi...peretii devin lava ori iglu ori piei in functie de filmul vizionat sau temperatura ceaiului...
Condimentele merg la curse de Feng-shui si in rest se antreneaza cu funiile de usturoi si ardeii iuti aliniati la start pe un fir de romanita...
In casa mereu se aude cate o melodie...si de multe ori mai multe melodii in acelasi timp, pentru fiecare ureche, fiecare emisfera, fiecare geana...astfel incat toate moleculele sa vietuiasca armonios si sa isi recunoasca sinele cand il intalnesc...
E mult bine aici...lumina isi schimba tonul in functie de momentul zilei, serii, amintirii sau uitarii...
Lemnul spune basme si uneori pocneste bosumflat in soba itind balauri din flacari...sau invers uneori...
Iubirea pompeaza Bine si Frumos prin pori, invaluind chiar si acarienii incruntati si tantaritele plangacioase...
Desi nu e strop de bautura in casa in afara de siropuri de felurite nume si culori, ochii stralucesc de dorinta prin priviri ce mangaie tandru...
Vorbele sunt line, totul este adevarat...textele cartilor inexistente scrise pe scoarta de prun...tesaturile vaporoase in culori nemaivazute, glasul catifelat al ciutelor care mai vin sa isi bea cafeaua la noi uneori...pasii fara zgomot si foamea care nu semnifica nimic...izvorul soptitor de stiri care trece prin bucatarie fix la ora 17,00, care insa aduce doar vesti bune si uneori coji de oua rosii...
Bucatele au gust diferit, galustile plutesc prin aer aidoma fulgilor de nea...gastronomia este mai mult o joaca a poienitei, caci toti ne indestulam doar veselindu-ne...
Desi facem foc, nu exista horn sau fum, ci doar arome suave de frunze coapte in ceas de toamna tarzie...
Spalam, insa doar pentru a da sanse noilor culori sa isi serbeze majoratul...
Totul se schimba, insa in ordine si pe asezate...fara graba, fara deranj, fara scrasnete sau plictiseala.
Fiecare gest abia asteapta sa fie facut, fiecare cuvant e frumos oranduit rostirii, fiecare imagine nu intineaza nimic si pe nimeni, fiecare pasire se intampla in universul potrivit.
Nu exista rascruci, dileme, probleme, exercitii, lipsuri, nevoi, moine sau rautate...
Nimic nu prisoseste, nimic nu se iroseste...Universul se introverteste creand raiuri inedite si omuleti portocalii.
Timpul a ramas aninat in cuier de la inceputul traiului aici, sforaind alene si plescaind satisfacut de atata hodina...
Spatiul este relativ... turnat in ceramica usor modelabila capata mereu alte semnificatii si trecuturi...
Curtea din jurul casei are plantute personalizate de amintiri... Toate infloresc mereu, fara oboseala sau tanjeala...
Ierburi felurite, aranjamente fanteziste si culori imprumutate dupa tendintele sezonului fac totul bombonistic si parfumat diafan...
 
Ai mei stau mai mereu pe vernada admirand in nestire, brodand cu flori nemuritoare, discutand ca si cum fiecare noua zi ar fi prima, in care s-au cunoscut...
Iar tu...tu esti mereu pus pe sotii frumoase, atent si vesel, hoinar printre bondarei cu pantalonasi galbeni si pufoaice maronii... Pari mereu odihnit, linistit, dezpovarat..uneori spui versuri si parca le descoperi savoarea pe masura ce se desira slovele...alteori urli de prin copaci speriind bufnitele aflate la seminarul de oftalmologie...Dar cel mai des iti place sa ne plimbam imbratisati in dans alaturi de prieteni dragi, consacrati in perechi de suflet...domnii pomi fructiferi si-au unit destinele arboricole cu domnitele gradinii, sensibilite firi si fragile personalitati in cautare de radacini solide...
Iti place sa discuti ore in sir cu stejarul din colt, asezat pe jilt din spori muschiulosi...
Mai joci table uneori si sah cu gutuii parfumati grijuliu sau nucii plini de rod si snoave aluzive...
Si avem prunci multi, cu par felurit si irisi plini de zambet...
E veselie multa...fericire si joc.

Anna - doinind prin salcami, cu margarete si clemate... 

2 comentarii:

  1. Superb... m-am uitat cam peste tot și am așa un sentiment de bine... liniște.

    RăspundețiȘtergere
  2. Iti multumesc din suflet!
    Multumesc pentru timpul petrecut alaturi de mine, pentru cuvinte si pentru starea ta, care este cea mai frumoasa "recompensa" (pe langa faptul ca scriindu-ma uit de grozavii cotidiene...).

    Anna - dorindu-ti regasiri minunate, limpezime si veselie multa...

    RăspundețiȘtergere