luni, 19 aprilie 2010

Fericiti cei saraci cu duhul...

Duminica m-am trezit infometata...imi era foame de o hrana speciala, de un loc unde sa plec pentru a ma regasi. Am descoperit uimitor de aproape de casa o bisericuta infrumusetata de oameni simpli, cu trairi adevarate, smeriti si incantatori prin port si chip...
In cadrul slujbei s-au recitat "Fericirile"..., iar la momentul "fericiti cei saraci cu duhul ca a lor este imparatia cerurilor", m-am blocat in uimire... Inteleg ca aceasta saracie a duhului nu inseamna un soi de prostie incurabila sau doar intretinuta, ca are,  in contexul Evangheliei, o acceptie mai extinsa decât a saraciei materiale, dar nu poate sa o neglijeze total pe aceasta. Iisus cere înainte de toate saracia cu duhul, dar probabil ca dovada a saraciei interioare vazut sub forma gradului de suportare sau de acceptare a saraciei reale, a suferintei, a renuntarii voluntare, a umilintei si abnegatiei, insa formularea respectiva mi-a manjit un ranjet idiot pe fata...
Intorcandu-ma pe un fel de drum al Golgotei, ma gandeam la diverse "specimene" umane cu care ma intersectez zilnic... Oameni falsi, rai, boscoridori, cautatori avizi ai nodului din papura, razbunatori, prosti, ingalati, impiedicati doar de grija celuilalt, de vanarea faptelor care nu corespund ineptiilor din capul lor...si care trec uneori neobservati tocmai pentru ca sunt "sarmanii"...saracii cu duhul cum se zice, si lumea incearca sa nu le acorde prea multa importanta pentru a se feri de venin...
Si priveam zambind spre acele Ceruri...si ma intrebam daca la Judecata acestia vor obtine clementa asa cum primesc si de-a lungul vietii de la cei pe spinarea carora vietuiesc...si daca dupa Proces, lipitorile umane vor strajui de-a dreapta Tatalui, rontzaindu-i ficatul si daruindu-i colosale si permanente dureri de cap, organizand raiul dupa pofta inimii lor negrite de mofturi si figuri jenante...iar ceilalti, oameni buni, smeriti, la locul lor, cu o viata de chin si de suportabilitate intinsa pana la boli de inima si nervi din cauza mizeriilor servite cu polonicul de lipitorile humanoide isi vor parjoli viata ce va sa vie pentru ca locurile vacante au fost repede ocupate de ingalatii mai sus numiti...
Stiu ca ar fi frumos sa fiu mai toleranta, mai ingaduitoare, mai blanda si iertatoare...dar uneori ma sufoc de atata cretinitate si lipsa de bun simt! Uneori imi vine sa urlu cand fiecare pas imi este contorizat, fiecare gest si cuvant morsocait intre buze extrem de subtiate de atataea barfe si priviri peste gard...si cand mereu sunt privita ca un intrus, ca o problema...de ce fac asa si nu altfel, de acum si nu maine, de ce aici si nu in alta parte, de ce?...de ce!!! Si as intelege daca eu as fi o caisa a discordiei :D, insa toti cei intrati in sfera ganganiilor imense au parte de acelasi tratament, doar ca...ei stau putin:)...
Si apoi aprind o lumanare si incep ca caut o urma de dreptate pe lumea aceasta...caci razboaie se pot castiga, insa consumul de energie, timp si sanatate nu prea se justifica:(, dar nici nu imi place sa dezertez din fata infamiei si prostiei dusa biped cu o eleganta de buldozer...


Anna - ajunsa la capat si hotarata sa puna cumva punct fibrilatiilor provocate de stupizeniile unora pe care uimitor, ii numim "semeni"...satula de vise cu serpi si pene dosite prin colturi!!!:))))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu