PASTE FERICIT!

Serbarea Invierii Domnului este o celebrare speciala, cu semnificatii fundamentale si trairi intense...
Pentru mine este cea mai frumoasa Sarbatoare, cu toate ritualurile, cu metaforele si intelesurile ei...
Aproape tot ce se intampla pare un ritual continuu pe care il urmam aproape cu inima, fara a mai da atentie de ce-urilor enervante.
Curatirea prin post, spovedanie si impartasire alina un drum spinos odinioara, ne face sa devenim mai buni, mai blanzi, mai rabdatori, toleranti si constienti de rosturi...
Pastele inseamna unirea terestrului, trecatorului, finalului cu celestul, eternul si inceputul... Este simbioza prin care trupul devine spirit, iertarea devine iubire, datul devine soarta si moartea devine viata...alt fel de viata, dar totusi ceva, dincolo de moartea seamana sfarsit...
Eliberarea sufletului, a energiei creatoare catre alte ceruri decat cele cunoscute, tradarea-iertarea-iubirea dincolo de puteri de intelegere, invierea naturii sau re-aducerea intru viata a fortelor latente in iarna... toate ne pot face sa ne redam blanzeniei, iubirii si iertarii...
Bucuria inceputului, maririi perioadei de lumina in zi, soarelui deja datator de veselie si caldura, fac din aceasta Sarbatoare un festin al tuturor simturilor, credintelor, amintirilor si sperantelor...
De ceva vreme, pentru ca nu petrec foarte multe amintiri cu parintii mei din cauza ca Moldova mea e la ceva distanta..., de Sarbatori ii vizitez, pentru ca Sarbatoare pentru mine inseamna familie, iubire, intelegere, duiosie...
Abia astept sa parcurgem pasii cunoscuti intru intampinarea cum se cuvine a unui Adevar fundamental, primenindu-ne cugetele si sufletele, casele si mesele:).

Pentru ca pana dupa Paste nu va voi fi "in preajma", va urez de pe acum Paste Fericit!, sanatate, impliniri, toleranta, iubire, credinta, armonie si intelepciune...
Fie ca Lumina sa va insenineze sufletul, curatandu-l de temeri, urateli cotidiene si moine care nu va apartin, iar raspunsul dat sa fie zalog de viitor luminos...

Anna - visand la calatorii in Timp, la spalarea obrazului de dupa slujba (cu flori, banuti, ou alb, ou rosu, busuioc si apa sfintita), la pasca cu ciocolata, la mangaierea mamei si zambetul tatalui, la corul celor care simt si cred, la casa bunicilor (pe vremea cand ei o locuiau...).

Plangeri...

Buna, suntem noi: lacrimile tale. Te cautam.

Suntem toate lacrimile neplanse vreodata... suntem lacrimi dorite de obrajii uscati de soare, vant si patimi.

Suntem aici, in prag de durere, fericire, abis ori vazduh... suntem de toate felurile, marimile si culorile, gusturile si...gramajele.

Suntem specializate pe nuante afective, perioade ale anului, momente ale zilei, personalizate in functie de imbracaminte, machiaj si anturaj...

Suntem pregatite pentru orice fel de sentiment, de la emotionarile romanticizante ale filmelor de profil pana la paroxismul alungarilor, povarnisul uitarilor si desertul pierderilor finale...

Suntem mereu dupa cortina pleoapei, imbracate frumos si pregatite de marea, singura, ultima aparitie...

Privim cu dor si tristete suratele pornite in cadere libera spre umeri... incurajam cunostintele agatate sub forma de nod sub barbii...si toate acestea pentru ce? Pentru o clipa de glorie, pregatita din adancurile fiintei... care uneori trece neobservata, confundata cu multimea suvoistica a exteriorizarilor apoase. De atata tensiune a asteptarii, uneori tasnim ca un arc de gheizer din cavitatea neincapatoare, alteori, privind o scena, ascultand o melodie sau amintindu-ne ceva, alunecam spre nu-stim-unde, intr-o prelingere discreta si cuminte, ca un abur mangaietor.

Se zice despre noi ca facem bine...curatim suflete si inviem priviri... dar cu toate acestea unii pur si simplu ne inlantuie indaratul cuvantelor barbatie, mandrie...

Altii totusi lasa prea larg deschisa poarta, iar unele dintre noi pur si simplu nu rezista tentatiei si se pravalesc in iuresul finalului apoteotic. Ha-ha-ha! Ceapa si hreanul mai ales fac luciu de oglinda pe care oricat de experimentat esti, preferi sa te lasi prada destinului decat sa lupti impotriva curentului.

Avem un singur regret: nu am intalnit niciodata o lacrima de crocodil, sa vedem este asa de dezvoltata dupa cum ii merge buhul, desi am auzit ca de fapt aceste lacrimi sunt doar unelte de viclesug, dupa chipul si asemanarea tuturor lacrimilor din lume, doar ca mai parsive...

Dar vom uita tot...chiar si visele de fertilizare, de refacere a Marii Primordiale sau de aducere la viata a pacientilor englezi, picurandu-ne ultima suflare peste buzele arse de febra si amnezie...

Ceasul isi canta aria trezirii in odaia golita de mobila si plina de ecou.

Pleoapele se trasera in laturi lasand ziua sa patrunda in sala de bal unde lacrimile tocmai votau legea 11/1234 privind regulile prin care trebuie sa se sincronizeze traitoarele celor doua cavitati organice pentru a se evita ambuscadele confundatoare...

Se asternu linistea peste toate, iar in continentul lacrimal se dau coate si se chicoteste intens pentru ca gazda tocmai scoate de sub perna fotografia marinarului plecat.

Pe caaaiiiiiii!!!!

Anna - surzita extrem de placut de plesnetul de viata al mugurilor nou-nascuti...

DE ZIUA TA, MAMICO...

Iti multumesc din suflet, maicuta, pentru tot ce sunt si pentru toate cate esti!

La multi ani, tuturor femeilor! Sa fiti frumoase, iubite, sanatoase, fericite! Sa aveti blandetea ghiocelului in privire dar si forta sa de a razbi prin moine sau tristeti!

Sa alegeti mereu sa fiti fericite, sa va fie bine, sa aveti parte doar de lucruri minunate, de oameni buni, de intamplari frumoase, de belsug, de veselie si impliniri. Si daca ochii vor mai prelinge vremelnic lacrimi, nu uitati ca doar invingatoarele transforma problema in solutie si nu abandoneaza cursa!

Din dor de mama mea care este departe, mi-am amintit cateva poezii care parca imi aduc aproape glasul sau si alinarea...

De ziua ta, MAMICO...

De ziua ta, mamico,

In dar ti-am adus inima si crede-ma, mamico,

Un dar mai frumos nu se putea.

Am vrut sa-ti culeg o floare,

Un mic ghiocel frumos,

Dar pana la urma moare

Si cui e de folos?

Am vrut sa-ti culeg stelute,

sa-ti fac un frumos colier,

Dar cine nu stie oare

Ca in zori stelutele pier?

Am vrut sa-ti culeg o raza

De soare, sa-ti prind in par,

Dar tu stralucesti mai tare

De dragoste si dor.

MAMA - N. Labis

N-am mai trecut de mult prin sat si-mi spune

Un om ce de pe-acasa a venit

Cum c-a-nflorit la noi malinul

Si c-ai albit, mamuca, ai albit.

Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnava.

Eu nu stiu cum sa cred atatea vesti,

Când din scrisori eu vad precum matale

Din zi în zi mereu intineresti.

Mama m-a crescut in poala

De la leagan , pana la scoala.

Zile-ntregi si nopti de-a randul,

Mi-a vegheat somnul si gandul.

M-a invatat sa ganguresc

Sa zic mama, sa zambesc,

Apoi m-a-nvatat prin casa

Primii pasi pana la masa.

Mama buna! Mama draga!

Te-oi iubi... o viata intreaga!

Pentru ca tu m-ai nascut,

Pentru ca tu m-ai crescut.

Anna - de dor si din iubire...

Martisor - speranta si viata....

A fost odata ca niciodata, o vreme in care Soarele intruchipat intr-un barbat chipes obisnuia sa coboare pe pamant pentru a dansa hora in sate. Stiind care este noua pasiune a Soarelui, un dragon l-a urmarit si intr-una dintre aceste incursiuni pe pamant, l-a rapit si l-a aruncat intr-un beci, in castelul sau.
Pasarile au incetat sa cante iar copiii nu mai puteau sa rada, dar nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe dragon.
Intr-una dintre zile, un tanar curajos a decis sa coboare in beci si sa salveze Soarele. Majoritatea oamenilor l-au insotit, dandu-i tanarului din puterea lor, pentru a reusi sa invinga puternicul dragon.
Calatoria sa a durat trei anotimpuri: vara, toamna si iarna. La sfarsitul ultimului, tanarul a reusit sa gaseasca castelul dragonului, unde era intemnitat Soarele. Si a inceput lupta, care a durat zile pana cand dragonul a fost infrant.
Fara puteri si ranit, tanarul a eliberat Soarele, reusind sa faca fericiti pe toti cei care-si pusesera ultimele sperante in el. Natura a reinviat, oamenii au inceput sa zambeasca din nou, doar flacaul nu a mai apucat sa vada primavara venind. Sangele cald din ranile sale cadea pe zapada.
In timp ce zapada se topea, flori albe, numite ghiocei, mesageri ai primaverii, rasareau din pamantul destelenit. Cand ultimul strop de sange al tanarului s-a scurs pe zapada imaculata, a murit fericit ca viata sa a servit unui scop atat de nobil.
De atunci oamenii obisnuiesc sa impleteasca doi ciucuri: unul alb si altul rosu. La inceputul lunii martie, barbatii ofera aceasta amuleta, numita martisor, fetelor pe care le iubesc.
Culoarea rosie reprezinta dragostea pentru tot ceea ce e frumos si ramane simbolul sangelui bravului tanar. Albul simbolizeaza puritatea, sanatatea si ghiocelul, prima floare care apare primavara.
Semnificati literara a martisorului este: micul martie. Un martie mai mic pe care sa-l purtam la piepturile noastre pentru ca iarna sa fie uitata si noul an sa inceapa.

Martisorul este strans legat de traditia romaneasca: el nu se intalneste decat in spatiul carpatic si in zonele limitrofe, la romani si la unele populatii invecinate, care l-au preluat de la acestia. Obiceiul este cu mult anterior crestinismului, stand in legatura cu scenariul ritual al anului nou agrar, celebrat primavara. Pana in veacul trecut, martisorul se daruia copiilor si tinerilor - fete si baieti deopotriva - de 1 martie, inainte de rasaritul soarelui. Snurul de martisor, format din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, lumina-intuneric, fertilitate-sterilitate. Snurul era legat la mana, prins in piept si purtat, dupa zone, pana la Macinici, Florii, Paste, Armindeni, sau pana la inflorirea unor pomi fructiferi. Apoi era agatat, ca semn benefic, pe ramurile inflorite de macesi, vita-de-vie, visin, cires, se punea sub closca ori se agata la icoana. Ziua scoaterii martisorului era marcata de o petrecere numita "bautul martisorului". Cu trecerea timpului, de snurul bicolor s-au legat monede de argint si de aur. In ziua de astazi, de acest snur se atarna obiecte artizanale, intruchipand diferite animale, flori, litere etc. Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia, probabil o veche zeitate agrara, care, ajunsa la varsta senectutii, moare si apoi renaste la echinoctiul de primavara."Funia anului" Martisorul ramane peste veacuri "funia anului", care aduna laolalta saptamanile si lunile in cele doua anotimpuri stravechi ale calendarului popular: vara si iarna, simbolizate de snurul bicolor. La geto-daci si la latini anul nou incepea la 1 martie. Martie (mens Martius, "luna zeului Marte") era prima luna a anului. Astfel se explica numele lunilor septembrie (luna a saptea), octombrie (a opta), decembrie (a zecea). Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri: vara si iarna. Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie.Impletirea alb-rosie a snurului se regaseste in steagul calusarilor, la bradul de nunta, la podoabele junilor, la sambra oilor si in multe alte obiceiuri stravechi. Arheologii romani au gasit in asezarea preistorica de la Schela Cladovei, veche de 8000 de ani, pietre de rau cu urme de vopsea alba si rosie. Impletirea celor doua culori simbolizeaza geneza si regenerarea vietii.

Anna - fericita in pragul primaverii, catand inlauntru dupa renastere, viata, iubire, triluri si culori, zambete si flori...

Va doresc Bine...sa fiti sanatosi, norocosi, veseli si iubiti, impliniti si fericiti!

Sa purtati vesnic in suflet primavara, ramanand tineri si frumosi la chip, suflet si port:)...

1 Martie calator...

...sa v-aduc-un martisor!

"Vleau un maltisor!"

A strigat de zor

Sora mea mai mica

Care-i cam peltica.

"Sa fie-o pisica

Cu ochi de malgica

Cu bot neglicios

Cu colpul pufos!"

De lucru eu m-apuc de zor

Sa fauresc un martisor.

Am luat din curte ghiocei

Si-am împletit apoi din ei

Lipind cu-o raza de lumina

Un trup pufos, ca de felina

Drept ochi i-am pus doi licurici

Picioare- patru tepi de-arici

Dar coada din ce pot s-o fac?

Din fruzele unui copac!

Articol propus de: Chivu Alexandra GeorgianaLiceul Pedagogic - Clasa a-VI-a C

"Au innebunit salcamii

De atata primavara,

Umbla despuiati prin ceruri

Cu tot sufletu-n afara

Si l-au scos de dimineata

Alb si incarcat de roua

Cu miresme tari de ceruri

Smulse dintr-o taina noua

Au innebunit salcamii

Si cu boala lor odata

S-a-ntamplat ceva imi pare

Si cu lumea asta toata

Pasarile aiurite

Isi scot sufletul din ele

Pribegind de doruri multe

Calatoare printre stele

S-a-mbatat padurea verde

Nu mai e asa de calma,

Tine luna lunguiata

Ca pe-o inima in palma

Nu-mi vezi sufletul cum iese

In haotice cuvinte,

Au innebunit salcamii

Si tu vrei sa fiu cumïnte?"

Antiprimavara...

(A. Paunescu)

Ce daca vine primavara

Atata iarna e in noi

Ca martie se poate duce

Cu toti cocorii inapoi

In noi e loc numai de iarna

Vom ingheta sub ultim ger

Orbecaind pe copci de gheata

Ca un stingher spre alt stingher

Primavara care-ai fost

Nu veni, n-ai nici un rost

Poti sa pleci, suntem reci

Iarna ni-i pe veci.

Si vin din patriile calde

Cocorii toamnei ce trecu

Si cuiburi au murit la stresini

Si langa mine nu esti tu

Schimbari mai grave decat moartea

Au fost si sunt si vor mai fi

La mine-n suflet este vifor

Si vin nebuni sa faca schi

Si ninge pana la prasele

Ninsoarea-mi intra-n trupul tot

E-un dans de oameni de zapada

Ce-mbratisarea n-o mai pot

In noi e iarna pe vecie

Doi fosti nefericiti amanti

Ia-ti inflorirea primavara

Si toti cocorii emigranti!

Andreei mele dragi, cu toata coregrafia stiuta doar de sufletele noastre, lacrimi si amintiri...