sâmbătă, 8 august 2009

Durere de femeie...

Cand am aflat ieri cumplita veste, am simtit un soi de descumpanire... nefiind o consumatoare fidela de mass-media, nu prea mai eram la curent cu evolutia bolii ei..., iar aflarea plecarii ei pe cele meleaguri a asezat liniste dureroasa peste sufletul meu... E ca atunci cand te obisnuiesti cu trilul unei pasari ce parca e si glasul sufletului tau...te trezesti cu el, isi mangaie pasii prin zi, prin viata, iti alina visele si iti vindeca ranile... ajungi sa te confuzi pana la un punct cu acea existenta... si intr-un ceas descoperi...linistea... La inceput o refuzi punand la indoiala propriile simturi, insa apoi trebuie sa te aduni si sa te obisnuiesti cu lipsa, actualizand trairi si viniluri...
Ieri am ascultat mult muzica Tatianei Stepa, incercand sa imi intiparesc fiecare vibratie, fiecare vers si sunet, pentru ca uitarea sa nu se astearna peste memoria ei.
Simteam, ca la fiecare mare pierdere a neamului nostru, ca nu era Timpul, ca eu admit cu greu ca marii artisti, Oamenii, sufletele nobile se pot deda taranii, ca sunt si ei supusi greselii, bolii si, ca atunci cand Ceasul le vine trebuie sa porneasca in Marea Calatorie a altor meleaguri...
Mai saraci cu un Om, dar bogati prin contemporaneitatea cu el si cu amintirile de nesters, sa ne plecam crestetul pentru o clipa in cinstea celei ce a fost si sa nu uitam sa pretuim pe cei ramasi...
O femeie a carei priviri parca mereu izbandeau pre alte zari, un om discret si frumos cu sufletul, un univers desavarsit prin text si glasuire, nascocitor de bucurii si deznadejdi fara de seaman.
Fie ca Dumnezeu sa ii odihneasca sufletul si sa nu ii curme cantarea maiastra!

Am gasit un text pe doresc sa il impartasesc, pentru ca poate unii nu il stiu si este bine sa il afle...

Durere de femeie

"Muncim ca niste sclave zi de zi
Frumoase-am fost pe cel dintai traseu
Si condamnarea de-a ne uratii
Chiar voi ce ne iubiti, chiar voi ce ne iubiti ne-o dati mereu.
Stam in picioare inca de cu zor
Si va mirati ca nu mai sunt subtiri
Dar voi care va credeti tot feciori
De ce nu aratati, de ce nu aratati ca niste miri.
Pe unde ne dati dreptul de a munci
Lucram istovitor cu voi in rand
Din cand in cand in burti ne dati copii
Iar voi plecati la altele, iar voi plecati la altele razand.
V-am tot iertat v-am tot acoperit
Si sa mai amanam nu-i intelept
De-ar fi sa recunoastem in sfarsit
Femeia n-are totusi, femeia n-are totusi niciun drept.
Si uneori pacatuim curat
Crezand prin lacrimi mari de ochi atei
Ca insusi Dumnezeu este barbat
Si nu le intelege, si nu le intelege pe femei.

Dar vai! A fost odata prea frumos
Ca-n filmele de dragoste a fost
Acum ne omoram sarguincios
Si zilnic ne distrugem, si zilnic ne distrugem fara rost.
Ne-nvinge viata fara orizont
Si voi ne-nvingeti intr-un mod cainesc
Traim ca niste vaduve de front
Si mainile mereu, si mainile mereu ni se aspresc.

Acum cand auziti acest repros
Priviti fara privire inapoi
Incuviinati din cap marinimosi
Si credeti ca nu-i vorba si credeti ca nu-i vorba despre voi.
Si totusi este vorba despre toti
Sunteti la fel de rai si de flamanzi
Durerea femeiasca pentru soti-un credit fara giruri i-un credit fara giruri si dobanzi
Va e urat cu noi va e urat
Si ne-ati ucide dragilor barbati
Noi nu va mai rugam decat atat
Puteti sa ne jigniti, sa ne-njurati
Dar faceti-o cu tonul coborat
Si pan-adorm copii, si pan-adorm copii… asteptati."

Anna - tacuta dar cu sufletul doinind...

4 comentarii:

  1. Un gand, o lacrima, o stea care sunt trecatoare prin mintea mea si navigam eu prin trecut .......era soarele de mult apus .
    Roxana Miess

    RăspundețiȘtergere
  2. Roxana, iti multumesc frumos pentru gand, cuvant si simtire!
    Cat despre soare, partea buna este ca indiferent de sfarsiturile proprii, astrii se reiventeaza zilnic.
    Oricat de veseli, tristi, iubitori sau deznadajduiti am fi, soarele apune si rasare dupa o lege diferita de cele intelese de vietuitorii spatiului terestru.
    Iti doresc sa traiesti rasarituri si amurguri fara numar:), alaturi de un suflet drag, insirand impreuna doar Bine, Fericire si impliniri in siragul (de perle!) al vietii.

    Anna - visand cai verzi tropaind pe pereti de...bucurie:))

    RăspundețiȘtergere
  3. Femeia victima perpetua?
    Imi pare rau.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Dan Ioanitescu: Femeia-victima...si atat:). Asa cum unii canta despre femei fericite, altii vorbesc in versuri despre cele suferinde si-apoi, stii ca doar durerea naste opere fara egal, nu si bucuria:).

    Anna - gandind la logodnice de-a pururi, neveste...niciodata:)

    RăspundețiȘtergere