Decizii

Facem curat in casa, in batatura, pe casa scarii, aruncam vesela stirbita, cosmetice expirate, oje branzite de vreme... haine rupte sau ciuciuletite pe alocuri de cate-o geanta prea mare sau prea grea... insa cu sufletul cum facem? Memoriei afective cand ii dam "empty recycle bin"?

Eu am hotarat de cateva zile sa imi deretic prin suflet, sa arunc mecanismele defecte si sa achizitionez structuri noi... de aparare, de infrumusetare, de supravietuire...

Am inceput prin a-mi sorta folosind spuma de clarificare sentimentele fata de persoane si evenimente, am continuat prin a-mi zidi bariere in calea rautatii, minciunii si stupiditatii... am decis ca lucrurile pe care nu le pot modifica sau nu isi pierd sensul prin transfigurare...sa le las in plata cuiva care stie cu mult mai bine decat mine a imparti norocul si pedeapsa...

Este minunat acest inceput, pentru ca privesc oamenii care ieri ma intristau din pricina nefericirii lor cu alti ochi... mi-e indiferent...ies usor din situatii pe care nu le mai consider penibile, ci reale, intelegand ca unii nu pot mai mult oricat le-am cere sau am gasi firesc...

Ieri, daca observam o persoana zacand in noroiul fiintei, ma chinuaim teribil incercand sa ii fac un bine ridicand-o...insa parsiva... ma tragea dupa ea, caci se simtea la ea acasa in moine si lasitati...

Astazi sunt alaturi oricui mi-o cere doar, cu mult drag si multa atentie si daruire, insa doar daca nu imi tulbura armonia interioara... E nemaipomenit sa poti privi in jur si in loc de vai! sau nu-mi pasa! sa zici : atata poate, nu e treaba mea sa judec, treaba mea este sa fiu fericita, sa iubesc si sa fiu iubita, sa daruiesc exact ce si cui merita!

Este superb sa pui capul pe perna seara fara tulburari din pricina cretinitatilor care isi trag seva din nefericirea altora, hranindu-si propriile refulari grozave:(... plina de liniste si impacare, incarcata doar de lucruri bune si zambete de oameni minunati care merita tot ce este mai bun pe lume.

Este de-a dreptul miraculos momentul in care incredintezi gunoiului persoanele sarace interior, care verbalizeaza continuu pentru ca si lor li se face sila de launtricul gol..., care ranesc si produc doar dezastre in jur, bucurandu-se de centrul atentie din teama celorlalti de a nu fi urmatorii pe lista neagra a meschinariei...

Mi-ar fi placut sa le pot ajuta, insa nu am reusit sa le smulg din dreptul ochilor... ferestre de suflet odata frumos... ochelarii de cal pentru a le arata Magia si Miracolul numit Viata... Poate nu venise Timpul inca...si mai au nevoie de multe lectii de la Destin pana vor intelege... sper sa se dumireasca insa curand, pentru ca pierd un univers desavarsit in lipsa lui de limite...

Dar nu mai este treaba mea... fiecare alege in viata si apoi plateste sau culege roade dupa masura gandului si faptei... Poate par "religioasa" cum ar spune lemnul:)), insa asta deja ar fi deja alegerea mea, nu-i asa?

Cred in acea Ratiune Superioara care nu lasa niciun gand la cheremul intamplarii, nicio particula in voia vantului numit noroc... si atata timp cat iti faci timp sa ii asculti Misterul printre barfe si alte nimicuri... castigi de partea ta o individualitate pentru care nu exista piedici, tipare si sloganuri...

Am auzit de la o persoana speciala in viata mea ca "nimic nu te afecteaza decat cu acordul tau direct...". Mare adevar, pentru care din pacate multe urechi zac infundate de prea mult cotidian infect pentru a razbi...

Cu mult drag, Anna - locuinda deja intr-o noua existenta dezinfectata:))