luni, 22 iunie 2009




Lacrimi de cer...

Se prea poate ca intr-o buna zi sa descoperim ca nu suntem tristi cand ploua...ci mai mult ca ploua atunci cand suntem tristi...
O fi posibil sa auzim cum creste iarba...plang salciile despletite sau se desface un mugur?

Anna - incepand incursiunea in curcubeu...

7 comentarii:

  1. Se prea poate ca gandurile noastre sa se transpuna in realitate, ca cineva sa auda trairile si emotiile noastre, sa le asculte ,sa le inteleaga si sa tresara in rezonanta cu ele, iar noi sa ne dam seama ca si atunci cand nu este nimeni in jurul nostru nu suntem niciodata singuri.

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Serban: Iti multumesc din suflet...la fel:)
    @ Anonim (care pentru mine nu prea e anonim...dar cu totii suntem la inceput): Intr-adevar, un om poate fi "impreuna" chiar si atunci cand semeni nu-i sunt in preajma...Doua suflete pot impartasi aceleasi emotii, intrebari si asteptari chiar si atunci cand ii despart nisipuri din clepsidre, spatii vaste ori generatii...

    Va multumesc mult pentru incurajarile nerostite:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Sa te legeni pe bratele valurilor sau pe zambetul unei zile de vara fara sa te gandesti la inceput si la sfarsit ... sa fii doar fericit. Sa tresari la adierea unei aripi de soare sau la un suras al unei flori ... sa fii doar fericit.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Ina: De nu m-or legana valurile...gandurile..., de voi amorti vreodata in fata splendorilor vietii...de voi uita sa vad ori sa aud...sa simt ori sa imi aduc amintirea in zorii noii zile...stiu ca voi afla la tine si leagan si memorie si zambet si tagada:)...si ca itele nevazute care ne unesc ma vor trezi din orice vis, uitare sau paralizie de frumos.
    Iti multumesc si apentru aceasta noua alaturare si te astept cu drag oricand vei simti sa intervii.

    Anna - cea coplesita de corola de minuni a lumii

    RăspundețiȘtergere
  5. As vrea sa scriu multe despre mine,despre cine sunt si ce caut,ce am gasit si ce am pierdut, da imi promiti ca inchizi ochii si nu citesti?Vreau sa-ti spun despre ce nu vezi si ce nu stii,dar nu-mi iese. As lua o foaie de hartie si m-as insira in cuvinte.Apoi i-as da foc.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Serban: Poate ca nu dorim sa stim chiar totul despre noi, despre ceilalti...caci astfel magia s-ar risipi...si Lumina ne-ar rani retina...
    Poate uneori ne e teama de cine intuim ca am putea fi...si atunci ne ascundem strasnic sub aparente...urmand ca rar sa ne mai regasim...
    Poate alteori ne este teama de ce intuim ca ar putea intui altii...si atunci ne irosim in jocul vietii...sau al altora.
    Iti doresc liniste, prieten drag si te astept fie sa inchid ochii in fata auto-revelatiei, fie sa ii deschid larg daca revelatia imi vei face onoarea sa mi-o daruiesti.

    Anna - iubindu-te exact asa cum esti:)

    RăspundețiȘtergere