vineri, 26 iunie 2009

Dulcele grai al lutului traind...




Acum cateva zile stateam la taifas cu o prietena draga si, relatandu-i un episod tulbure al existentei mele mi-a zis sa imi vin in fire... Ne-am amintit impreuna cat de frumoasa gasim aceasta expresie... cat de limpede si suav surprinde realitatea unei secvente.
Este ca si cum intr-un anumit moment, ne iesim din matca ori ne retragem in cochilie... ca si cum am avea o excrescenta, un surplus ne-reprezentativ, un episod de ratacire de propriul "eu" uitat undeva in spate...grabit mult inainte sau pur si simplu adormit...
Scormonind in cufarul mostenit de la mamaia mea...si localizat acum undeva in podul memoriei...ori intr-un ventricul de suflet, am daruit luminii si alte expresii la fel de minunate:

Peste fire = extraordinar; în cel mai înalt grad,
În toată firea = ajuns la dezvoltare deplină, matur; în deplinătatea facultăţilor mintale, serios,
A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a înfuria, a scoate din sărite, din răbdări,
A-şi ţine (sau a-şi păstra) firea = a se stăpâni, a-şi păstra cumpătul,
A-şi pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stăpâni, a-şi pierde cumpătul,
A se prăpădi cu firea = a face tot posibilul; a se strădui; a se consuma foarte mult sufleteşte.

Cu simpatie, Anna... asteptandu-va in lumea cuvintelor re-descoperite:)

2 comentarii:

  1. Sunt o fire trista :) Cred ca m-am nascut trist. Prima mea amintire este de la doi ani, imortalizata intr-o poza in care mama si matusa mea s-au hotarat sa faca schimb de copii pentru un moment, iar eu m-am trezit in bratele matusii. Imi amintesc ca ieri acea senzatie de gol in stomac, acel nod in gat care m-ar fi impiedicat sa articulez orice cuvant in cazul in care-si fi stiut sa vorbesc prea bine la acea varsta. M-am pierdut cu firea, in timp ce in spatele meu auzeam rasetele de voie buna ale verisoarei mele. Atunci pentru prima data as fi fi vrut sa-mi schimb firea... Am fost considerat un copil cuminte, desi eu cred ca mai degraba eram melancolic. Sunt o fire trista si stiu ca nu e bine :)

    RăspundețiȘtergere
  2. @Dragos: Esti norocos pentru amintirile timpurii... imi pare rau insa ca te intristeaza actualizarile...
    Tristi, melancolici, colerici, nervosi, veseli, optimisti, pesimisti ori realisti... poate este un dar si nu o cruce apasatoare sa fim intr-un anume fel si nu intr-altul... Poate istoria inca nu si-a inceput demersul vizibil in cazul tau... poate melancolia ta este o piesa dintr-un puzzle pe care inca il refuzi.
    Iti multumesc pentru darul pretios si iti urez lumina pentru identificarea clara a Caii de urmat.

    Anna - melancolica prin definitie si stii ceva? Sunt a naibii de mandra ca sunt asa... Am acumulat ganduri, stari, cunostinte si vise despre care altii nici nu au habar ca exista!

    P.S. - Sus inima si nu te da uitarii!

    RăspundețiȘtergere