Intrebatoare...

Ce ati face daca ati avea toti banii din lume, posibilitatea teleportarii si...doar 24 de ore ramase de trait?
Aceasta idee mi-a venit savurand niste galusti cu prune dupa care sunt pur si simplu lesinata...
Rontaind la ele cu o pofta sora cu inanitia ma gandeam ca este una din placerile vietii mele si cu toate acestea, in caz de cine stie catastrofa eu ce ma fac daca nu voi mai putea manca vreodata asa ceva? Ori amandine...cum arata o viata eliptica de savoarea amandinelor ori lipsita de crema de zahar ars???
Pe sistemul tara arde si babele se gandesc la cai verzi pe pereti, m-am gandit cum ar fi sa pot ajunge in orice clipa a existentei unde vreau... intr-o clipita. Sa ma trezesc in creierul noptii si sa dau o fuga moleculara pana la o cofetarie, intr-un parc ori intr-o tara de care mi-e drag?
Sa nu stau mult...sa trag o gura de aer, sa infulec o amandina, sa inspir un parfum, sa mangai o fantana si sa revin apoi in pijamale cu un ranjet imens si sa adorm cat ai zice..."teleportare"...
Cum o fi sa ai o gramada de bani si fiecare gest sa il incep cu "ce pot face pentru tine?" Sa ma ingrop in mormane de carti, sa imi sap tunele printre personaje in drum catre o cana cu apa, sa construiesc, sa croiesc, tivesc, incurajez, sustin si daruiesc dincolo de orice inchipuire?
Gandul rau spune ca m-as plictisi...probabil are dreptate...cat poti calatori, manca, visa, darui, iubi, intreba, raspunde, cauta, afla...fara urma de plictis?
Si atunci m-am gandit sa condensez putin jocul si sa adulmec o conditie...eliminatorie in peisaj...finalul.
Poimaine nu voi mai fi...il am pe "azi", am spatiu cat cuprinde, bani cat incape insa...nu am Timp dupa pofta inimii, nu am Timp de pierdut, de irosit, de uitat si amanat...
Ce as face atunci? Cat as sta sa fac planuri? As avea posibilitatea sa regret...dupa? As tisni in 20 de locuri in acelasi timp? As mai dormi? As mai pune intrebari, as mai asculta muzica, as mai citi?
As mai gasi rost sa ma plimb prin tot felul de locuri stiind ca nu totul va fi intr-o goana nebuna si de nestravilit?
As mai gasi putere sa ma ridic din pat dimineata si sa asist la propriu-mi sfarsit?
As reusi sa discern cui sa ii las mostenire zambetele, cartile, prunele, zacustile, muraturile, amandine, visele, ratele si...trecutul meu care brusc nu mai pare asa pretios?
As reusi sa imi imbratisez toti oamenii dragi, as reusi sa spun te iubesc exact cat as simti si cui mi-as dori?
As dovedi sa misc macar un milimetru lumea intr-o singura zi?

Probabil mi-as oferi luxul a vreo doua ore de zbenguiala catre destinatii dragi, as infuleca pe drum cateva placeri lacrimand de dor si...as fugi la ai mei...le-as face toate poftele vremelnice, i-as iubi la culme, m-as purta ca si cum nimic nou nu se va intampla in viata mea si a lor, ne-am hlizi o multime, le-as lasa in constructie o casuta, cu toate detaliile bine definite si...am merge inspre somn la o ora destul de micutza pentru sufletul meu, insa rezonabila in universul lor....
Apoi as pleca in soapta, cu urlet in inima dar zambet pe chip si, ca o tornada as purcede la toti cei cunoscuti pentru a le darui celor care au un vis posibilitatea implinirii...
Apoi...puff!

Anna - fericita ca toamna a revenit pe meleaguri cu toate culorile ei dureros de frumoase, cu ploile datatoare de sperante, palariile cu flori...si poate...cu un "poimaine" traibil...

Vis si iasomie...

Se facea ca nu asteptam, nu visam de ceva timp si nu imi aminteam mare lucru...
Stateam asa pironita intr-un prezent ciudat care parca nu imi apartinea... S-a deschis o usa iar prin fanta creata o clipa in mijlocul naturii inlemnite ai intrat zambind cu priviri in care ce citea ceva indescriptibil.
M-ai intrebat ce fac, pe unde am haladuit si de ce am intarziat atatea...lumi.
Eu am inceput sa rad expirand flori de nu-ma-uita, iar in jur totul se reorganiza. Copacii, norii, florile, pasarile, ciutele si apele, muntii si ogoarele...toate se realiniau asteptand cuminti semne venind de niciunde.
Imi povesteai despre bacania din colt, despre prajituri inexistente si despre iubire devenita matematica superioara. Auzeam cumva ca unu si cu unu nu mai fac de ceva vreme doi, ci fac tot unu...adica noi.
Radeam cu fluturii de pe perdea alaturi de un apus colorat straniu parca pe o panza bidimensionala aspra la pipait...
Muzica diafana si ne imbaia in falduri si pene de bal.
Paseam. Desi nu inaintam, decorurile se succedau haotic si uneori absurd.
Parea ca ni se combina gandurile, trecuturile, himerele si nalucile intr-o hora halucinanta si apoi...liniste.
Trezita la malul raului, m-am invelit in valurile devenite pled si am pus crestetul pe muschi mirosind a balsam de iasomie... Soarele urcase pe cer si isi sorbea cafeaua cu scortisoara iar imaginea ta devenea neclara.
Am purces inspre o noua zi trainda in uitare, cu tine alaturi insa absenta pe retina existentei ingemanate.

Anna - privind de dupa cortina firii catre un viitor construit din amintiri...

Bregovic sau despre timpul...viselor:)

Pentru mine muzica lui Goran Bregovic inseamna joc, inseamna radere de moarte si bucurie de viata. Acest artist si muzica sa m-au:) invatat ca imaginatia nu are cum sa zaca in acelasipeisaj cu regulile stramte, iar creativitatea poate trece usor dincolo de nori.

La pachet cu muzica lui a venit originalitatea "de-a rasu'-plansu'" a regizorului Emir Kusturica, pentru ca intaia oara cand am ascultat "Underground cocek" - cred - se intampla in timpul liceului cand am avut imensa sansa de a cunoaste o persoana cu totul speciala care mi-a aratat primii pasi in multe aspecte ale vietii, printre care muzica si filmul. Afland ca un film nu inseamna doar o succesiune manifesta de acte, sentimente si cadre, am ajuns ca uneori sa nu imi amintesc foarte clar parti din aspectele narative, dar sa retin clar lumina, muzica, mesajele ticluite printre randuri si alte sumedenii de aspecte intamplate in planurile secundare ce pot deveni mult mai interesante decat primul plan de multe ori. Imi plac destule filme si mai multe texte si  pretuiesc in egala masura lumile noi in care patrund si sentimentul covarsitor care se isca la finalul vizionarilor sau lecturarilor, cand nu am putere sa misc pentru a nu tulbura vraja momentului in care ma intreb cum poate exista cineva care sa imagineze atat de plenar, complex si nemaiintalnit aspecte la care suntem toti martori dar ne multumim sa privim doar, obtuz si liniar un univers care astfel perceput continua sa se refuze...

Nu stiu cum ar fi fost muzica lui Bregovic fara filmele regizate de Kusturica si invers. Cert pentru mine este ca le-am interiorizat impreunate. Pot asculta foarte bine muzica din filme fara sa imi amintesc aspectele ilustrative...poate as putea privi si filmele fara sonor, insa nu exista aceeasi magie...

Fiecare din cei doi au pasit separat pe drumurile creatiei si fiecare face genial ceea ce stie mai bine, iar eu mi-am implinit acum cateva zile un vis.

Am ascultat live melodiile care au devenit parte din viata mea de zi cu zi de mai bine de 10 ani... Dupa atatea cd-uri tocite de ascultat acasa, pe drum ori la servicii, in clipe de fericire ori abis, am reusit sa imi intalnesc visul si sa fiu "hic et nunc" alaturi de artistul care interpreta tot ce stiusem eu pana atunci si inca pe atat.

A fost o seara superba cand, dupa atatia ani de amanari, lipsuri si vise ramase cu buzele umflate, am reusit sa rezist tuturor figurilor de vedete din carton presat care spargeau seminte si barfeau la colturi, sa ma abtin sa ii trag una fatucii care, intrebata fiind "cine mai canta?" sa raspunda "unul care o sa cante cu salam(majuscula imi permit sa mi se para de prisos)"(hahahaha, va dati seama...Bregovic identificat dupa... acela si nuuuu invers:)))...

Am amutit cand a trecut pe langa noi (am asistat la spectacol chiar de langa intrarea artistilor) si nu imi venea sa cred...

Desi pana in acel moment m-am zbantuit pe melodiile autohtonilor nostri extrem de talentati si ei...cand a aparut Bregovic parea ca s-au estompat toate in jur si nu imi venea sa ma agit foarte tare pentru a nu rata nimic...nicio nota, niciun gest....

In mutenie am ramas si dupa ce se pare ca voia sa intrerupa concertul din pricina sonorizarii ingrozitoare si cand a reusit totusi sa performeze asa cum ii este caracteristic...

O seara superba, muzica speciala, un artist spectaculos, o trupa senzationala cu oameni senini, veseli si indragostiti de ceea ce fac...

Urmeaza Cesaria Evora cu stilul ei inconfundabil si Roxana Moisanu cu harpa ei magnifica...

Anna - Et in Arcadia ego!