Posesori de vid sau de prea-plin, iubitori de oameni, anticari de idei, slavitori ai sublimului,... va astept cu drag sa impartasim o felie de vorba si un pahar de libertate.
Mutare...
-
Oameni buni si frumosi,
ArtizAnna si-a luat granita in ranita si s-a mutat pentru ca spatiul
virtual nelimitat se pare ca are totusi niscaiva oprelisti, pes...
Dezacord între generații
-
Dorel:- Nu-mi place când ești în dezacord cu mine.
eu:- Mie nu-mi place când sunt în dezacord cu mine. Când m-ai vizitat
ultima oară? Când ai băut cu ...
Procesul etapei versus procesul maimutelor
-
Catalin Tolontan, cunonscut initial prin participarea la emisiunea
“Procesul Etapei” unde colabora la numararea cornerelor, a devenit celebru
prin exagerar...
:)
-
*Cand mi-am dorit un nou inceput, am inceput cu un zambet.*
A fost un zambet stangaci, timid si putin fortat...
Am tras in sus de colturile gurii si, desi...
STRUCTURA SOARELUI
-
NUCLEUL este regiunea centrala care ocupa 20% din volumul Soarelui, contine
jumatate din masa lui si are o raza de aproximativ 120.000 km. Aici
temperatura...
Cutiuta cu amintiri
-
Se apropie sfarsitul si acestui an scolar 2008-2009 din care ne despart de
vacanta cea lunga a verii doar 2 saptamani si jumatate. Scoala inca se mai
face(...
F de la Fruct (sau de la Femeie)
-
Mananc o piersica. E neverosimil de frumoasa (cred ca au fost bagate in ea
tot felul de substante) si e atat de zemoasa incat imi curge pe degete. N-o
bag...
Vine un moment in viata cand o fiinta trebuie sa isi puna stavila sentimentelor dictate preponderent chimic si sa lase aritmetica ratiunii sa preia haturile parcand milimetric sareta numita destin...
Vine un moment in care planta care in mod normal are radacinile intrinseci simte ca i-au dat radacinile pe afara si se ancoreaza periculos intr-un sol neprielnic- procedeu numit dependenta, obisnuinta... In momentul in care primele frunze s-au parlit de lipsa orizontului, declinului si pustietatii, planta trebuie sa isi retraga discret partea radacinoasa si sa o ia la sanatoasa...
Vine o clipa de luciditate in care te simti planta se simte captiva in propriul ghiveci si totusi straina, ca si cum altcineva ii traieste viata cu frunzele ei, cu petalele... cu tot...
In clipa aceea planta stie ca oglinda in care priveste nu mai e tulburata de nouri si ca acela este Adevarul de urmat.
Este greu...radacinile au impanzit o realitate care dintr-o data nu ii apartine, de care vrea sa scape si totusi e singura seva pe care o are la dispozitie.
Se minte...
Se pacaleste ca fotosinteza i-a fost perturbata de o perdea prea deasa si ca poate maine se va scalda in soare si veselie... Zilele trec si plantutei i-a crescut un vrej imens in loc de gat cu care se tot incapataneaza sa cuate lumina cea mare si adevarata...
Lumina i se refuza. Caci ea nu este in locul potrivit... Doar nu se va modifica geometria camerei pentru o biata planta incapatanata...
Planta urla. Insa urletul nu se aude caci planta nu are buze, corzi vocale...nici macar glas? Si atunci cum urla o planta? Nu are nici urechi...
Planta isi urla neputinta, se zdruncina in pamantul prea batatorit care ii paralizeaza viitorul... Planta retine oxigenul si se hotaraste sa isi reprime orice gest, gand, floare si stralucire...
Va fi o planta banala, cu radacini incolacite in jurul propriului ax pana cand se va transforma in cenusa cu radacini.
Planta arde... O dogoresc necazurile, ne putinta, limitele pe care si le deseneaza cu polen in fiecare dimineata.
Planta ar vrea sa paraseasca ghiveciul neincapator, insa viseaza de-a valma maini, florari, ghivece noi si fapte bune prin care ea sa fie transmigrata fara efort sau riscuri din ghiveciul stramt in vasta jardiniera meritata...
Visele nu o ajuta nici macar un centimetru... Se viseaza peste...Peste sarind din bol in bol in cautarea oceanului plin de anonimat dar valurit de libertate...
Intr-un final planta se resemneaza...ghiveciul parca nu e atat de stramt...iar daca isi mai strange putin radacinile inspre stanga, poate chiar sa mai incapa o planta...O planta micuta, firava, numai bine de crescut si inoculat adevaruri strambe si frustrari milenare...
Planta ofteaza... Radacinile ei simt pericolul si parca se indesesc vizibil...
Planta face liste...pune bune si rele si egale si urate si frumoase si...
Planta isi da seama ca de ea depinde totul...ca pasii ei, facuti tocmai din capsorul ei firav vor face diferenta, ca de ea depinde daca isi va picta zilnic o minciuna pe paravanul interior ori va infrunta fiecare zi ca pe o coala alba pe care va adauga treptat alte bucurii, impliniri, saruturi...fiori...
Cu o smucitura planta zbura din ghiveci, iar cadrele caderii se succedau cu un incetinitor fantastic, de credeai ca in orice moment poate reveni de unde a pornit totul...
Insa nu se opri...la fel de incetinit ateriza pe caldaram, apoi isi aduna in sacosa frunzele strivite, florile mocirlite si porni sonticaind pe un nou drum, inaripata de speranta, veselie si liniste...
Lumea ii apartinea iar radacinile ramase in ghiveciul stricat se transformau in scrum, intuneric si uitare...