Bazar pre-sentimental...

S-a deschis un nou super-magazin!!!
Lumeeee! Lumeeee!!!
Haideti cu mic cu mare la bazar! Este un bazar in care nimeni nu stie ce cauta, dar fiecare gaseste...
Pentru ca un elfo-gnom cu irizatii financiare a trecut peste plaiurile mioritice si a observat ca aici toata lumea cauta cate ceva cu ardoare, fara a sti clar ce ii lipseste si in ce fel, s-a gandit sa investeasca in inconstientul colectiv, aducand un suflu nou economiei supra-aerisiene speculand foamea "ancestrala" a unor concetateni care au apucat niste cai speciale pe drumul spre cunoastere...
Micutul elf-de-afaceri a deschis un super-centru-comercial pentru toti cei care nu mai disting nuante, ci doar amesteca fara oprire culori, manjindu-se cu tonurile obscure obtinute facil...
Sunt omuleti care ingurgiteaza orice idee...cu cat este mai ciudata, mai sarita de pe un fix al decentei, mai gargaristico-psihedelica, cu atat este mai apetisanta si teribil de laudata sau...mai rau...contro-versata...
Si culmea este ca cei care cred cu tarie ca suntem o colonie extraterestra, ca ne tragem din giganti, ca suntem reincarnari ale muscatelor salbatice sau soparlitelor verzi...ei,  taman acesti "vizi(er)onari" stramba din nas cand aud de crestinism care li se pare...cam tras de par:)).
Pricep eu bine ca omul are nevoie de basm, de suspans, de fantezie, dar cand este vorba de simple sinapse care au cuplat anapoda datorita unor neuroni strulubatici, e jaleeee.
Ma mir ca nu exista mai multe secte...chiar ma mir! De exemplu secta Agartha:)).
Oameni explica cu patos cum au ei viziuni, cum au fost cel putin odata Napoleon intr-o viata anterioara (toti?!?!?!?!?), cum vorbesc pe seara cu pisoii (si acestia le raspund, basca ii mai si "iluminesc" dezvaluindu-le taine grele ale trecutului si viitorului), cum se fugaresc ei prin tuneluri catre cea viata si inapoi, cum zburda pe campii verzi, cu caii coborati de pepereti, cum simtesc ei tot felul de entitati buclucase...
Aceste specimene sunt usor de reperat: sunt cei care privesc asa tamp intr-o parte, ca si cum ei ar sti...ei nu ar mai avea intrebari...si acum ne privesc pe noi, cursantii soareci cum ne balanganim printre erori si ne asteapta sa ne alaturam cohortelor de aflatori de adevar.
Cum dau de urma unui tampitel care vorbeste cu patos despre o lume pierduta si regasita intr-un bob de orez, pe o coada se stea, pe fundul oceanului sau pe crestetul muntilor, cum elaboreaza teorii, se burica pe scara cunoasterii fermi convinsi ca au mai urcat 5 etaje dintr-o suflare...
S-a deschis magazinul...
Omuletii nostri, insotiti de pisici, entitati, lumini, voci,  globuri,...mereu pe fuga printre rafturile cu idei, figuri, mutre, cuvinte, imagini...agata din viteza articole cu care umplu cosul existential pana la refuz, tinand cu dintii de fiecare articol chiar daca nu prea inteleg de ce se afla acolo si pana cand...
Se pierd printre siruri, isi revin, uneori o iau pe aratura unui vis care nu le apartine si sunt expulzati dureros, caci, precum capusile, deja se asezasera confortabil pe fotoliile altor vieti, extragand lacomi seve incompatibile...
Aud un cuvant ciudat si il rastalmacesc...aud o frantura de melodie si o calculeaza...aud o poezie si sunt convinsi ca e un cifru...un tablou - poarta spre Altundeva, un gest - mesaj masonic... si tot asa...
Multi cauta raspuns la o singura intrebare: NU ESTE ASA CA AM DREPTATE? Si evident ca, sclavi ai propriilor pseudo-teorii, gasesc in carul cu fan exact acul lipsa, caci normal, fiecare pai poate semana cu un ac daca stii cum sa il privesti...
Si cand apare tampitelul care ridica la rang de Idee o enormitate, cautatorul de pretexte imediat sare de la locul sau urland: v-am zis eu...exact asa simteam si eu...aveam nevoie de dovada... Iar faptul ca un tampitel diletant a aparut de nicaieri balbaind niste cuvinte inseamna ca s-a distribuit dreptatea...Si noaptea ce urmeaza va exista un somn linistit peste inca un chip ce a doua zi va zambi tamp...
Belicoasa, am iesit din bazarul pre-sentimental, unde fusesem si eu sa caut ceva: becuri de schimb pentru aparatul meu de uitat:))))), insa nu aveau asa ceva. Puteam, in schimb sa aflu daca bunica mea a fost vegana sau alcoriana. Am preferat sa nu stiu. Am refuzat politicos si protezele auditive pentru cei care nu mai auzeau bine vocea stramosilor...
Am primit insa cadou un pachet de servetele parfumate cu care mi-am sters inceputul de zambet cretin, lasand loc uimirii perpetue. Unii se plangeau ca nu sunt bune de nimic...iar lacrimile lor hidratau surasul strambat spre niciunde...


Anna - intelegand ca fiecare are loc sub soare, dar plictisita uneori de ochelarii de cal ale celora care se declara deschisi oricaror idei...
Si nu m-ar exaspera daca s-ar zice...da, se prea poate...cine stie...
Dar cand iei in brate un soi de idee si te inchini la ea urland din toti rarunchii ca este Adevarul, permite-mi sa fug de tine cat ma tine memoria:)...

Astazi am ascultat pentru ultima data un post de radio...

Voi incerca sa nu ii spun numele, caci nu merita prea multa atentie, dar cu siguranta multi vor pricepe la ce ma refer...
Imi plac diminetile...imi place sa savurez zorii, sa ma pregatesc frumos pentru o noua zi, sa imi incarc sufletul cu energie si ganduri bune...
In drum spre serviciu, ascult in masina de obicei muzica de pe cd, iar uneori mai ascult cele 2-3 melodii pe care le repeta obsesiv un post de radio specializat in hahaiala si "bataie de batjocura"...
Uneori am ascultat farse...inteleg sa luam atitudine in fata inculturii, non-valorilor, insa cand facem asta doar pentru audienta, ducand mult prea departe limita unei decente cu care ne laudam de zor, ceva incepe sa nu rimeze...
Am ascultat tot felul de provocari in care amarati saraci cu duhul se incoloneaza in prostie sub semnul COOL...Pustanii rad pe saturate, altii se roaga sa fie ei idiotii zilei sa mai castige un ban "cinstit", iar cei 2 martafoi se tavalesc de bucurie.
Probabil ca as fi fost mai ingaduitoare daca astazi nu sareau calul ca din prastie...
Astazi s-au hlizit filantropii de ei de o emisiune in care vedete se strofoaca sa implineasca vise participand in pasi de dans la schimbarea unor destine triste...
Si un om s-a straduit sa aduca un pic de senin...daruind o suma in numele unei marci de bautura.
Cat au oracait astia 2, zici ca jucau bambilici pe sufletele oamenilor...Bautura de lux si DOAR 2000 de euro. Vaaiiiii, la cati bani are ala, la cati bani au aia... Si hop! se prelinse de pe chipul impietrit masca umanitatii..."Telectualii"sunt de fapt niste mamai CeAPiste, pline de rautate si micime spirituala.
Au incercat sa o dreaga ca unul din martafoi plateste o bursa de studii cuiva...suma era cam mica totusi, nu?(daca ar fi sa judecam dupa aceeasi masura...)
Si au tinut-ooooo laaaangaaaa, facand un amplu proces unui om care a ajutat, unei firme care a ajutat...mult, putin, cine sunt ei sa judece???????
Astfel incat, i-am lasat in plata Domnului cu neuronii lor anchilozati si cu vorbele mari dar faptele mici.
A! si au mai ras pe saturate si de un om care este in proces de divort... lasand la o parte compasiunea si non-amestecul specific fiintelor dotate cu creier si cu suflet...
Si ne mai intrebam...DE CE?!...
Mai bine ne intrebam...CU CINE?????

Anna - amintindu-si de povestea cu posmagii...

Inaltarea Domnului!

Numită şi Ispas, Înălţarea este celebrată de fiecare dată, joia, la şasea săptămâni după Paşte, când Iisus Hristos s-a înălţat la cer de pe Muntele Măslinilor, în prezenţa apostolilor săi.

În această zi, în anumite zone se ţin Moşii de Ispas: casele şi mormintele sunt împodobite cu crengi de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leuştean. Tot azi se fac şi pomeni pentru morţi.
E ultima zi în care se mai pot înroşi ouă.
Sărbătoarea Înălţării Domnului are loc la 40 de zile de la Paşti şi precede sărbătoarea Rusaliilor. Dintre evanghelişti, doar Luca, în capitolul 24, versetele 50-53, ne relatează, pe scurt, Înălţarea lui Iisus la cer. "El i-a dus afară din Betania şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat. Pe când îi binecuvânta, a fost despărţit de ei şi a fost înălţat la cer...". După ce a înviat, Iisus s-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, care s-a dus şi a dat de ştire celor care fuseseră împreună cu El, dar aceştia nu au crezut-o. Apoi, s-a arătat într-un alt fel la doi dintre ei. Aceştia au vestit celorlalţi, însă nici pe ei nu i-au crezut. După aceea, s-a arătat celor unsprezece şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor. De asemenea, s-a arătat lui Toma, zis Geamănul, şi s-a mai arătat ucenicilor la Marea Tiberiadei, acolo unde vesteşte moartea lui Petru. Aşadar, în ziua Înălţării, Iisus era printre ucenicii Săi, cărora le-a poruncit să vestească Evanghelia. Astfel, după ce a vorbit cu ucenicii, Iisus a fost înălţat la cer şi S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu.

Inălţarea lui Iisus este amintită si în Simbolul Apostolilor şi în Crezul niceeano-constantinopolitan. Inaltarea la cer a Mantuitorului nu reprezinta numai un eveniment esential din viata Sa ci, in acelasi timp, constituie inaltarea omului din umilinta catre fiinta libera creata de Dumnezeu, deci indumnezeirea fapturii. Inaltarea Domnului ne intareste credinta ca Iisus va reveni iarasi, in glorie, asa cum au spus cei doi îngeri, asa cum L-au vazut Sfintii Apostoli inaltandu-se si, apoi acoperit de nor; este norul din care a vorbit Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai, este norul care a invaluit pe Iisus si pe cei trei ucenici pe Muntele Toborului; este norul pe care va veni Dumnezeu pentru marirea Sa sa judece vii si mortii la sfarsitul veacurilor.

Dar sarbatoarea Inaltarii Domnului pentru noi, Romanii, mai are un sens : acela ca cinstim si pomenim pe Eroii si Martirii Neamului, care si-au dat viata pentru apararea si intregirea tarii, pentru dreptate si adevar. In credinta noastra ortodoxa marturisim ca acei crestini cu viata curata, care au murit cu credinta in inviere, nu mor, ci raman vesnic vii. La moartea trupului, sufletele lor se inalta la ceruri, in Casa lui Dumnezeu, si asteapta ziua cand toate trupurile vor invia. De aceea, de Inaltare sarbatorim Ziua Eroilor, Biserica Ortodoxa Romana din Tara si din Exil savarsind, prin preoti si Ierarhi, parastase sau slujbe de pomenire si rugandu-se pentru iertarea pacatelor si vesnica odihna a sufletelor celor care, din dragoste de Tara, Neam si Biserica, si-au dat viata.

Anna - Sperand ca totul sa nu fie in van...