joi, 25 octombrie 2012

Leapsa pe filmeeeeee!!!

 Heheheee, sa tot fie de cand nu am asternut aici franturi din viata mea, din gandurile, trairile, ofuscarile, sperantele, intrebarile si raspunsurile mele:).
In viata mea s-au petrecut schimbari frumoase, sunt linistita, fericita si plina de energia fantastica a asezarii in matca:).
Chiar zilele trecute mi-a fost o pofta nebuna sa scriu despre ceva, insa azi, asternandu-ma la masa si frunzarind blogurile oamenilor dragi am gasit o leapsa foarte interesanta pe care ma grabesc sa o implinesc si sa o dau mai departe, pentru ca filmele au avut mereu un loc special in viata si sufletul meu. Asa ca mai aman putin postarea conturata si pornesc a lepsui...
Am primit de la buna mea Spera o leapşă despre filme. Mursumeeesc din suflet!:)
1. O scenă de film care te face să plângi.
    Eu sunt destul de plangacioasa la filme pentru ca ma abandonez universului creat, iar daca regizorul, scenaristul ori actorii reusesc sa ma sensibilizeze, inund sute de batiste:). Asa ca mi-e greu sa aleg doar o scena care ma face sa lacrimez, dar voi incerca sa le enumar doar pe cele pe care mi le amintesc acum...probabil cele cu impact semnificativ...Imi vin in minte scene din "Love Like Coincidences" (am bocit jumatate din film:D), din "Hachiko: A Dog's Tale" (cred ca toti care au vazut filmul au rostit macar o data replica "mergi cu ei, mergi acasa pentru ca stapanul tau nu mai vine...te rooog!"). Mai imi amintesc de "Regele pescar"...faza in care personajul principal este rapus de nenorocitii pe care ii credea demoni si desigur, de finalul filmului Sweet November, faza in care ea dispare ca si cum nu ar fi fost, iar el se intoarce chipurile la viata sa, intr-o toamna pustie si devastatoare, Leon - faza in care ne prindem ca el se va sinucide pentru fata, "Actorul si salbaticii" - faza monologului actorului atunci cand este capturat de legionari si cea de final de spectacol si viata...si "The Fountain" - faza in care ea iese desculta pe acoperis dar nu simte zapada din pricina bolii. A! Era sa uit de "La vita e bella" - scena jocului de-a razboiul, a mortii de-a rasul si de scena din "What Dreams May Come" - in care el merge sa isi salveze sotia din iad, iar ea nu il recunoaste, iad-uitare...senzational!
2. Un film pe care îl deteşti.
Nu stiu daca il detest, insa Gladiatorul nu mi-a lasat decat amintirea coloanei sonore.
3. Un loc pe care l-ai văzut într-un film şi pe care ai vrut ulterior să îl vizitezi.
Poate cafeneaua la care lucra Amelie:)...si raiul din ""What Dreams May Come":D.
4. Cea mai pasională experienţă cinematografică pe care ai avut-o.
Aici nu prea stiu foarte ce a dorit autorul lepsei, insa imi vine in mintea ziua in care, plimbandu-ma prin Centrul Vechi am fost atrasa de acordurile unui lautar batran care scotea dintr-o vioara ramolita acordurile valsului din "Amelie", iar pe acordurile lui Itzhak Perlman m-am simtit inundata de bunatate, de resemnificare si iubire...toate la o intensitate fantastica.
5. O secvenţă pe care o iubeşti, povestită în câteva rânduri.
 Si aici sunt mai multe...Din "Amelie" - faza in care se intoarce calatorul pitic de gradina si tatal lui Amelie se hotaraste sa calatoreasca, faza din "Good Will Hunting" in care tipul se hotaraste sa faca ceva cu viata lui, implinind speranta prietenului sau de a porni fara regrete si ramas-bun, faza din "Pay It Forward" in care, dupa decesul pustiului apare multimea de oameni ai lantului de bunatate si scena din "What Dreams May Come" in care barbatul, ajuns in rai alearga printr-un camp cu flori si se murdareste de culorile petalelor, pentru ca se afla intr-un peisaj de pictura in culori-ulei.
6. Cea mai lungă vizionare din viaţa ta. Cât a durat. Ce filme ai văzut atunci.
Acum vreo 2 ani parca...imi placea un actor si vedeam in week-end cate filme apucam. Imi amintesc de week-end-ul cu Meg Ryan, apoi de Robin Williams, Johnny Deep, Louis de Funes...
7. Autorul de cinema pe care l-ai alege să îţi consemneze viaţa..
Cred ca Mikhalkov - pentru forta pe care mi-ar adauga-o, sinceritate si lectiile de viata pe care le-ar inmulti...sau Tarkovsky - pentru tenebrele fiintei pe care sigur le-ar metamorfoza in ceva suav si frumos.
8. Un film pe care crezi că nu l-ai înţeles.
“Butterfly Effect" - nu musai ca nu l-am inteles, insa am avut un puternic sentiment ca mi-a scapat ceva atunci cand am realizat ca de fapt inceputul filmului nu era inceputul cronologic al povestii, iar asta mi-a dat un sentiment de fraudare-nesiguranta din partea realizatorilor, caci nu mi-am dat seama daca a fost o gaselnita suprarealista ori o scapare. Nu m-a prins insa. Mai degraba o idee asemanatoare mi s-a parut extrem de bine exploatata in filmul "Run, Lola, Run"
9. Un film al cărui umor este pe gustul tău.
"Undergroud", "The Intouchables", "La Vita E Bella" . De-a plansul-rasul...ca in viata:).
10. CD-ul preferat cu muzică de film.
Cred ca muzica din Amelie.

11. O carte de film
esenţială..
Nu am lecturat inca asa ceva. Poate imi e teama sa nu mi se altereze trairile. Asa am patit dupa ce am studiat putin pictura si nu ma puteam opri sa privesc apoi si din prisma tehnicii ceea ce anterior asimilam doar cu sufletul. Nu mi s-a parut util.

Trimit leapşa iubitorilor de filme care doresc sa o preia si sa nu ii curme drumul.
 Fiind lipsa de ceva timp din blogosfera nu mai stiu cine si cum si de ce:).
Va pup cu drag si va doresc...bine v-am regasit!:))
Anna - fericita cu asa seara in compania acestor amintiri. Saru'mana inca o data Sperantei si mii de pupicei pentru gand!

luni, 9 aprilie 2012

Vreme...

A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris aici...Slovele au continuat sa-mi curga prin vena cotidiana, am avut ce si cui impartasi, insa o bariera lacrimogena se interpunea mereu cand ma asterneam sa scriu aici, deschizand larg porti care dureau...
Dar acum, vindecata de trecut si cumva de viitor am simtit dorul de a fi din nou aici, de a imi marturisi invatamintele culese atent in ultimul timp, victoriile si infrangerile, indragostirile si fricile, groaza si apoi...linistea...
Am invatat ca trecutul imi apartine, ca sunt responsabila pentru el insa este un capitol finalizat doar cand decid eu asta, iar momentul deciziei nu anunta altceva decat o noua foaie imaculata care abia asteapta noi slove, noi experiente, noi bucurii si peisaje inedite...
Am invatat ca oamenii sunt cumva de trei feluri: cei care incearca sa se descopere, cei stiu cine sunt si se reinventeaza continuu si...ceilalti:). Printre "ceilalti" sunt humanoizi care vietuiesc (papa, apa, somn, sex) si mai sunt din cei care nu ii lasa pe altii sa fie nicium...
Am invatat ca principiile de baza ale actiunilor noastre sunt fie iubirea fie teama...iar liberul arbitru chiar inseamna sa pun degetul pe una dintre cele doua.
Am invatat ca nu am dreptul sa arat cu degetul atata timp cat nu am imaginea completa, de ansablu...
Am mai invatat ca daca nu cer...obtin, ca daca sper...uit si ca daca plang adorm...
Am invatat ca suntem cu totii celule unui organism urias si de fericirea comuna depinde fiecare individ...degeaba am eu tot ce imi trebuie daca vecinul sufera...echilibrul nu are cum sa fie perfect...Este ca si in micro-trup: degeaba am inima palpanda de sanatate daca ficatul este trist...
Am invatat ca daca eu sunt fericita ii molipsesc pe oamenii din jur, iar daca am o zi mofluza ar fi mai bine sa nu ies din casa pana nu imi rasare zambetul sau soarele pe chip...
Am invatat ca daca imi pun ceva in cap, ma trezesc devreme si nu simt teama absolut totul este posibil...
Am invatat ca daca nu imi este teama de moarte nu imi este apoi nici de viata...
Am invatat sa multumesc... nu sa solicit, sa iubesc... nu sa iert, sa dansez in loc sa disper...
Habar nu am cate persoane aflate in cazul meu, in sufletul meu ar fi supravietuit tefere fizic si psihic dupa ce am trait eu in ultimul timp, insa asta nu e mandrie, ci multumire din nou...Multumesc cerului ca sunt intregutza la bibilica inca, sanatoasa si voioasa, ca mi-am asumat lectiile chiar daca au fost crunte si uratele...invatamintele au fost pe masura suferintei, iar acum sunt fericita ca pot vedea lucrurile mult mai limpezi, mai frumoase ca vreodata si mai pline de semnificatii si bucurie.
Sunt fericita si uimita ca nu am nevoie de ceva exterior sa simt aceasta stare de implinire si seninatate, ca nu depind de nimeni sub nicio forma, ca am aflat in sfarsit ca nu trebuie sa caut ci sa descopar, sa creez...
Sunt fericita ca pot oferi si primi atata dragoste, ca sunt in viata si am atatea de explorat, invatat, ca am izbandit spre lumina destul de repede si mai ales bine, ca pot zambi fara sa amendez, ca am atatia oameni speciali in jur, ca locuiesc cea mai buna dintre toate variantele lumilor posibile...
Ma retrag acum si va las pe voi sa continuati, sa constientizati ca sunteti fix cine doriti sa fiti, ca puteti face exact ceea ce simtiti, ca fericirea si "Dumnezeu" se afla in fiecare dintre noi...
Si daca...la final nu vom da socoteala pentru fantani, aur, case, cultura...ci ne vom intreba daca am iubit de ajuns?:)

Va pup, va imbratisez si va multumesc,

Anna - inconjurata din nou de fluturi, zambete si flori, desenandu-si de zor cea mai frumoasa viata posibila...

miercuri, 12 octombrie 2011

Intrebatoare...

Ce ati face daca ati avea toti banii din lume, posibilitatea teleportarii si...doar 24 de ore ramase de trait?
Aceasta idee mi-a venit savurand niste galusti cu prune dupa care sunt pur si simplu lesinata...
Rontaind la ele cu o pofta sora cu inanitia ma gandeam ca este una din placerile vietii mele si cu toate acestea, in caz de cine stie catastrofa eu ce ma fac daca nu voi mai putea manca vreodata asa ceva? Ori amandine...cum arata o viata eliptica de savoarea amandinelor ori lipsita de crema de zahar ars???
Pe sistemul tara arde si babele se gandesc la cai verzi pe pereti, m-am gandit cum ar fi sa pot ajunge in orice clipa a existentei unde vreau... intr-o clipita. Sa ma trezesc in creierul noptii si sa dau o fuga moleculara pana la o cofetarie, intr-un parc ori intr-o tara de care mi-e drag?
Sa nu stau mult...sa trag o gura de aer, sa infulec o amandina, sa inspir un parfum, sa mangai o fantana si sa revin apoi in pijamale cu un ranjet imens si sa adorm cat ai zice..."teleportare"...
Cum o fi sa ai o gramada de bani si fiecare gest sa il incep cu "ce pot face pentru tine?" Sa ma ingrop in mormane de carti, sa imi sap tunele printre personaje in drum catre o cana cu apa, sa construiesc, sa croiesc, tivesc, incurajez, sustin si daruiesc dincolo de orice inchipuire?
Gandul rau spune ca m-as plictisi...probabil are dreptate...cat poti calatori, manca, visa, darui, iubi, intreba, raspunde, cauta, afla...fara urma de plictis?
Si atunci m-am gandit sa condensez putin jocul si sa adulmec o conditie...eliminatorie in peisaj...finalul.
Poimaine nu voi mai fi...il am pe "azi", am spatiu cat cuprinde, bani cat incape insa...nu am Timp dupa pofta inimii, nu am Timp de pierdut, de irosit, de uitat si amanat...
Ce as face atunci? Cat as sta sa fac planuri? As avea posibilitatea sa regret...dupa? As tisni in 20 de locuri in acelasi timp? As mai dormi? As mai pune intrebari, as mai asculta muzica, as mai citi?
As mai gasi rost sa ma plimb prin tot felul de locuri stiind ca nu totul va fi intr-o goana nebuna si de nestravilit?
As mai gasi putere sa ma ridic din pat dimineata si sa asist la propriu-mi sfarsit?
As reusi sa discern cui sa ii las mostenire zambetele, cartile, prunele, zacustile, muraturile, amandine, visele, ratele si...trecutul meu care brusc nu mai pare asa pretios?
As reusi sa imi imbratisez toti oamenii dragi, as reusi sa spun te iubesc exact cat as simti si cui mi-as dori?
As dovedi sa misc macar un milimetru lumea intr-o singura zi?

Probabil mi-as oferi luxul a vreo doua ore de zbenguiala catre destinatii dragi, as infuleca pe drum cateva placeri lacrimand de dor si...as fugi la ai mei...le-as face toate poftele vremelnice, i-as iubi la culme, m-as purta ca si cum nimic nou nu se va intampla in viata mea si a lor, ne-am hlizi o multime, le-as lasa in constructie o casuta, cu toate detaliile bine definite si...am merge inspre somn la o ora destul de micutza pentru sufletul meu, insa rezonabila in universul lor....
Apoi as pleca in soapta, cu urlet in inima dar zambet pe chip si, ca o tornada as purcede la toti cei cunoscuti pentru a le darui celor care au un vis posibilitatea implinirii...
Apoi...puff!

Anna - fericita ca toamna a revenit pe meleaguri cu toate culorile ei dureros de frumoase, cu ploile datatoare de sperante, palariile cu flori...si poate...cu un "poimaine" traibil...