tag:blogger.com,1999:blog-8116757645331317080.post3768062884943022300..comments2023-09-15T15:00:25.156+03:00Comments on Abordea: PrietenieAnnahttp://www.blogger.com/profile/17467006443002968063noreply@blogger.comBlogger2125tag:blogger.com,1999:blog-8116757645331317080.post-9393317864558592842009-07-10T22:35:51.905+03:002009-07-10T22:35:51.905+03:00@Dragos: Cu adevarat parca simpatizam mai mult can...@Dragos: Cu adevarat parca simpatizam mai mult cand eram de-o schioapa... si la fel de averat este ca atunci doar jocul si veselia conta.<br />Pe masura insa ce maturizarea isi pune amprenta asupra trupului nostru... si gusturile, inter-relationarile, apartenentele si diferentele se nuanteaza.<br />De ce dintr-un grup de cinci persoane sa zicem ma imprietenesc doar cu una desi le simpatizez pe toate?<br />Caut sau doar gasesc reciprocitate, un minus ori un plus alaturi de care simt echilibru in ecuatia vietii?<br />Cineva mi-a spus zilele trecute ca un prieten este acela pe care stii ca te poti bizui, ca poti gasi suport indiferent de ora, anotimp sau situatie... Deci prietenul este supapa care imi impiedica pierzania, alienarea sau pulsiunile (auto)distructive. Este propteaua care ma sustine impotriva caderilor de orice fel.<br />Dar cu adevarat este vorba de particularizarile de rigoare...unii au nevoie de confidenti, altii de laudarosi, altii de oameni mai slabi decat ei, altii de oameni buni, altii de oameni influenti... functie de structura vietii si personalitatii fiecaruia, de plusurile si minusurile personale, de conceptii si asumari.<br />Astfel, cred ca o prietenie se finalizeaza in momentul cand unul dintre ei incalca pactul tacit... unul care trebuia sa fie slab devine mai puternic, unul care lauda devine ponderat sau chiar crtic, confidentii de ieri devin surzii si plangaciosii de astazi, cei buni se plictisesc, cei influenti pierd teren(uri). Ceva modifica echilibrul si atunci se produce ruptura.<br />Cat despre modele, vorbeai de cunoastere, asumare, negare sau acceptare. Crezi ca mai avem timp pentru asa o rumegare in zilele noastre? Poate unii isi permit aceste structurari si (p)reluari, insa cei mai multi cred ca improvizeaza din mers, construindu-si proprii cai de urmat, carari auto-batatorite, serpuind intre incercare si eroare sau reusita pana cand invata sa puna corect problema.<br />Mai cred ca nu exista alt rit sa zicem in prietenie decat reciprocitatea... "Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face"... asa incat daca ofer sinceritate, disponibilitate psihica si spatio-temporala:), este clar ca voi cere aceleasi lucruri si ca imi voi alege prieteni oameni capabili de asa ceva.<br />Insa experienta mi-a dovedit ca nu exista o echivalenta clara, aproape consecutiva: eu te ajut pe tine, apoi tu pe mine etc...<br />Mi-am amintit o vorba adevarata din strabuni care zice ceva de genu' daca astazi ii dai cuiva o bucata de paine, nu te astepta ca tot de la el sa primesti maine o cana cu apa...<br />Asa incat probabil ca la nivel "global" exista un echilibru in toate, nu doar intre doua sau cinci sau sapte zeci de persoane:).<br /><br />Anna - bajbaind printre sensuri...Annahttps://www.blogger.com/profile/17467006443002968063noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-8116757645331317080.post-82749169361861092722009-07-08T11:48:08.791+03:002009-07-08T11:48:08.791+03:00Se spune ca in copilarie prieteniile se fac usor, ...Se spune ca in copilarie prieteniile se fac usor, dar la fel de repede se destrama, iar pe masura ce crestem ne alegem mai greu prietenii insa relatiile sunt de lunga durata. Nu sunt intru-totul de acord cu aceasta asertiune. Cred ca mai degraba copiii sunt lipsiti de complexe, suspiciuni si mai deschisi sa primeasca in randul lor pe cei care le impartasesc singurul interes – joaca. De multe ori confundam cunostintele cu prietenii. Nu stiu cat de puternica trebuie sa fie legatura dintre oameni pentru a putea depasi bariera unei simple socializari pentru a se tranforme in prietenie adevarata. Imi place sa cred ca am un suflet de copil care se ataseaza rapid de oamenii care ma trateaza cu bunavointa, desi multi asteapta luni sau chiar ani de zile pentru a considera pe cineva prieten. Cred ca simpatia e un sentiment reciproc, si nu te poti abtine sa apreciezi pe cineva care vede ce este bun in tine.<br />Cu multi ani in urma nu intelegeam nevoia de modele in viata. Mi se parea absurd. Eu eram unicat si nu trebuia sa imit pe nimeni pentru a stii ce trebuie sa fac. Cu timpul mi-am dat seama ca in situatii de impas solutia era tocmai in reperele pe care cei mai experimentati mi le puteau da ca sa nu sfarsesc precum magarul lui Buridan:) Am inteles mai bine atunci ca mai intai trebuie sa-ti asumi un model pentru ca apoi sa-l poti personaliza sau chiar renega. Bineinteles ca egocentrismul meu m-a impins de multe ori sa ma vad ca un model pentru cei dragi, iar cand acestia nu ma ascultau nu-mi puteam stapani dezamagirea. Potrivit unei definitii clasice prietenul este acela care te intelege asa cum esti si te lasa sa evoluezi fara sa intervina.. Pe de alta parte, cred ca un prieten adevarat trebuie sa aiba curajul sa-ti spuna ca gresesti. Cum poti face astea fara a trece din extrema indiferentei in cea a dezolarii n-am aflat inca:)Dragosnoreply@blogger.com